353 de modificări
Modificări
m
Singurul Unicul scop al creştinismului ortodox este mântuirea fiecărei persoane unindu-o omului. Astfel, omul devine unit cu Hristos în [[Biserică]], transformândutransformat într-o în sfinţenie şi oferindu-i persoana sfânta si împartaşit cu viaţa veşnică. Aceasta este [[Evanghelia|Sfânta Evanghelie]], vestea cea bună că Iisus este Mesia, că a înviat din morţi şi ne-a dăruit mântuirea.
Creștinii ortodocși Creştinii ortodocşi slăvesc pe [[Tatăl]], pe [[Fiul]] și şi pe [[Duhul SfântSfântul Duh]] – Treimea Sfântă—'''Sfânta Treime''', singurul [['''Dumnezeu]]'''. Urmând [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] și Sfinții Bisericii, şi învăţătura [[BisericaSfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţi]] crede ca , Biserica Ortodoxă mărturiseşte că [[Sfânta Treime]] este reprezentată de înseamnă trei persoane divine Persoane (''[[ipostas|ipostasuri]]'') , care au o singură ființă împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ''[[ousia]]''). Este de neconceput Această credinţă poate să credem acest lucrupară paradoxală, dar așa sacesta este modul în care Dumnezeu ni S-a arătat [[Dumnezeu]]revelat. Toate cele trei persoane Persoane sunt consubstanțialecosubstanţiale Una cu Cealaltă, astfel încât va să zică, Ele sunt o singură esență de aceeaşi esenţă (gr. ''[[homoousios]]'') și veșniceşi coeterne. Nu a fost nici existat niciodată un moment timp <ref>Admitem uneori să folosim termeni improprii (ca cel de "timp") pentru a verbaliza viaţa intratrinitară.</ref> în care una Una dintre persoanele treimice Persoanele [[Sfânta Treime|Treimii]] să nu a fi existat. [[Dumnezeu ]] este dincolo și şi înainte de timp și acționează în timpşi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mișcândumişcându-Se şi vorbindu-se și vorbind ne în istoriecadrul istoriei.
Formularea principală a ceea ce [[Biserica]] crede despre [[Dumnezeu]] se găsește în [[Crezul]] Niceeo-Constantinopolitan.
continut
{{Traducere EN}}
'''Creştinismul ortodox''' este viaţa în credinţa [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe, inseparabilă ]] care este de neseparat de o comunitate comunitatea Sa concretă, şi istorică şi cuprinzând un întreg întregul ei mod de viaţă. Credinţa ortodoxă este acea credinţă "transmisă dată sfinţilor cândvaodata pentru totdeauna" (Iuda 3), încredinţată [[apostoli]]lor de către [[Iisus Hristos]] şi apoi transmisă în prin [[Sfânta Tradiţie]] din generaţie în generaţie fără adăugire sau sustragere.
==Dumnezeu==
[[ImageImagine:Rublev Trinity.jpg|left|thumb|175px|[[Ospitalitatea lui Avraam]], un indiciu din [[Vechiul Testamentarhetip]] către [[Sfânta TreimeVechiul Testament|vetero-testamentar]]al Sfintei Treimi.]]
:''Articol principal: [[Sfânta Treime]]''
[[Dumnezeu ]] nu este o esență substanţă impersonală sau chiar doar o "o putere mai mareforţă"," ci , mai degrabă, fiecare din persoanele divine se află in dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi cu umanitatea personalcreaţia, pe de altă parte. Nici [[Dumnezeu]] nu este un nume simplu pentru trei dumnezei zei (cum ar fi în i.e. politeism), ci credința , dimpotrivă, credinţa ortodoxă este monoteistă și trinitarăşi, în acelaşi timp, [[Triadologie|trinitariană]]. Dumnezeul bisericii creștine ortodoxe [[Dumnezeu]]l [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creştin Ortodoxe]] este Dumnezeul [[Dumnezeu]]l lui [[Avraam]], lui [[Isaac și lui ]] şi [[Iacov]], acel adică "Cel viu", care lucrează în creaţia Sa: '''EU SUNT '''-ul care i s-a descoperit revelat pe Sine lui [[Moise ]], în rugul aprins("Eu sunt Cel ce sunt" - Exodul 3, 14).
Sursa și şi unitatea [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi ]] este [[Tatăl]], din care se naşte fără de timp [[Fiul]] s-a născut și şi din care purcede [[Duhul SfântSfântul Duh]] purcede. De aceeaAstfel, [[Tatăl ]] este și baza unității Treimii și de asemenea a distincției, în acelaşi timp, fundamentul unităţii [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], cât şi al distincţiei. Încercarea de a înțelege nenașterea TatăluiA încerca să înţelegi nenaşterea ([[Tatăl]]), naşterea ([[Fiul]]), nașterea Fiului sau purcederea Sfântului Duh duce ([[Duhul Sfânt]]) conduce la nebunie, spune Sfântul Grigore [[Grigorie Teologul și ]] <ref>locul citării?</ref>, şi, astfel , [[Biserica]] Îl aduce pe se apropie de [[Dumnezeu]] în misterul mister divin, Îl apropie pe [[Dumnezeuteologia apofatică|apofatic]] apofatic, fiind mulțumită de amulţumită să-L întâlni întâlnească personal pe [[Dumnezeu]] şi să realizeze, în mod personal și de a-și da seama de insuficiența minții acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înțelegeînţelege. Afirmaţia principală despre ceea ce crede [[Biserica]] despre [[Dumnezeu]] este găsită în [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]].
==Hristologie==
[[Image:Hagia_Sophia_BW.jpg|right|thumb|300px|[[Hagia Sophia (Constantinople)|Hagia Sophia]] in Constantinople]]
''Articol Principal: [[Eclesiologie]]''
[[Biserica]] este trupul lui Hristos, o comuniune teandrică (divino-umană) a lui [[Iisus Hristos]] cu poporul său. Singurul cap al Bisericii este Hristos. Credința tradițională în [[Biserica|Biserică]] este atestată în [[Crezul]] Niceoconstantinopolitan ca fiind una, sfântă sobornicească și apostolească [[Biserica|Biserică]]. Prin aceasta înseamnă că [[Biserica]] este indivizibilă și nu există mai multe (una singură), sfințită și pusă deoparte pentru lucrul lui Dumnezeu (sfântă), întreagă și caracterizată de deplinătate și universalitate (sobornicească) și îşi are esența în propovăduirea Evangheliei în toată lumea și botezarea neamurilor (apostolică).
