Cuvioșii sihaștri de pe Muntele Bisericani: Diferență între versiuni
m (a redenumit Cuvioşii sihaştri de pe Muntele Bisericani în Cuvioșii sihaștri de pe Muntele Bisericani: Diacritice noi) |
(Diacritice noi și alte corectări + ad. cat) |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | ''' | + | '''Cuvioșii părinți Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averghie, Gherman, Pir și Grecu''', împreună cu alți nouă sihaștri, ale căror nume s-au uitat de către oameni, dar nu și de către [[Dumnezeu]], au fost ucenicii Cuviosului [[Iosif din pustiul Iordanului]], viețuind în secolul al XV-lea, fiind români de origine, mai puțin Pir și Grecu, care erau de origine din [[Palestina]]. |
− | Urmând dascălului lor, | + | Urmând dascălului lor, aceștia au sihăstrit și s-au nevoit în [[Muntele Bisericani]] din [[Moldova]], fiecare având peștera sa, rugându-se toată săptămâna singuri în aspră nevoință, iar în sărbători se adunau în peștera cuviosului [[Iosif]] și făceau priveghere de toată noaptea. |
− | + | Acești cuvioși părinți ai noștri, erau toți iubitori de [[Hristos]] și lucrători ai rugăciunii inimii, mijlocind neîncetat pentru mântuirea lumii și strălucind pe munte ca niște făclii duhovnicești. | |
− | Spre | + | Spre sfârșitul secolului al XV-lea, acești cuvioși sihaștri de pe Muntele Bisericani s-au strămutat pe rând, la cereștile lăcașuri, iar moaștele lor au fost așezate în peșterile în care s-au săvârșit. |
[[Categorie:Monahi]] | [[Categorie:Monahi]] | ||
+ | [[Categorie:Ortodoxia în România]] |
Versiunea curentă din 23 septembrie 2014 17:43
Cuvioșii părinți Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averghie, Gherman, Pir și Grecu, împreună cu alți nouă sihaștri, ale căror nume s-au uitat de către oameni, dar nu și de către Dumnezeu, au fost ucenicii Cuviosului Iosif din pustiul Iordanului, viețuind în secolul al XV-lea, fiind români de origine, mai puțin Pir și Grecu, care erau de origine din Palestina.
Urmând dascălului lor, aceștia au sihăstrit și s-au nevoit în Muntele Bisericani din Moldova, fiecare având peștera sa, rugându-se toată săptămâna singuri în aspră nevoință, iar în sărbători se adunau în peștera cuviosului Iosif și făceau priveghere de toată noaptea.
Acești cuvioși părinți ai noștri, erau toți iubitori de Hristos și lucrători ai rugăciunii inimii, mijlocind neîncetat pentru mântuirea lumii și strălucind pe munte ca niște făclii duhovnicești.
Spre sfârșitul secolului al XV-lea, acești cuvioși sihaștri de pe Muntele Bisericani s-au strămutat pe rând, la cereștile lăcașuri, iar moaștele lor au fost așezate în peșterile în care s-au săvârșit.