Ucenic

Un ucenic sau un discipol (neologistic) este o persoană care învață de la alta, în special de la unul din cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, dar și cel care învață de la cei care au învățat de la aceștia, de la Sfinții Părinți sau de la oricare părinte spiritual.

Sensul acestui cuvânt poate fi mai bine înțeles prin intermediul termenului de discipol care vine din latinescul discipulus — elev, din discere, a învăța, ceea ce denotă o învățare disciplinată de la cineva. Din discipline: pregătire care dorește să ducă la o anumită abilitate sau la un anumit comportament, pregătire care în special duce la o îmbunătățire morală sau mentală. Purtarea controlată vine dintr-o pregătire în disciplină, din autocontrol.

În Noul Testament, sensul biblic al acestui cuvânt diferă de înțelesul latin. Grecescul μαθετης (mathetis) însemna inițial un elev sau cineva care învață (de la matheno). Cu privire la tovarășii Mântuitorului, termenul se referă la o relație învățător/student continuă și apropiată în care este puternic accentuată latura de învățare.

Noțiunea de ucenicie este importantă în înțelegerea Tradiției Bisericii, a transmisiunii apostolice a credinței și a succesiunii apostolice. Apostolii sunt ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos, Părinții apostolici sunt ucenicii Apostolilor și așa mai departe în lanțul transmisiunii apostolice până în zilele noastre.

A se vedea și

• Sfinții Părinți
• Duhovnic