Patristică: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: Patristica sau Patrologia este desciplina teologică care studiază istoria și conținutul doctrinei Părinților Bisericii, doctrină închegată ca tradiție, acceptată în comun ...) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | Patristica sau Patrologia este | + | '''Patristica''' sau '''Patrologia''' este disciplina teologică care studiază istoria și conținutul doctrinei [[Sfinţii Părinţi|Părinţilor Bisericii]], doctrină închegată ca [[tradiţie]], acceptată în comun de întreaga [[Biserică]] într-o perioadă a istoriei bisericești, în care s-a transmis și asimilat învățătura apostolică într-o formă autentică și normativă. |
| + | |||
| + | În mod convențional, patristica începe cu perioada post-apostolică ([[Apostolul Ioan]] moare în jurul anului 95) și se termină cu perioada ultimului [[Sinod Ecumenic]] (sfântul [[Ioan Damaschin]] moare pe la anul 753), dar aceasta nu înseamnă că spiritul patristic nu a continuat în Biserică. Cei mai mulți teologi și patrologi integrează astfel în Patristică pe sfântul [[Simeon Noul Teolog]] (+1022), pe scriitorii bizantini din secolele XIII-XIV care au dezvoltat doctrina isihastă și învățătura despre energiile divine necreate (Sf. [[Grigorie Palama]]), și chiar pe sfântul [[Nicodim Aghioritul]] (+1809). | ||
Versiunea de la data 26 iunie 2010 10:22
Patristica sau Patrologia este disciplina teologică care studiază istoria și conținutul doctrinei Părinţilor Bisericii, doctrină închegată ca tradiţie, acceptată în comun de întreaga Biserică într-o perioadă a istoriei bisericești, în care s-a transmis și asimilat învățătura apostolică într-o formă autentică și normativă.
În mod convențional, patristica începe cu perioada post-apostolică (Apostolul Ioan moare în jurul anului 95) și se termină cu perioada ultimului Sinod Ecumenic (sfântul Ioan Damaschin moare pe la anul 753), dar aceasta nu înseamnă că spiritul patristic nu a continuat în Biserică. Cei mai mulți teologi și patrologi integrează astfel în Patristică pe sfântul Simeon Noul Teolog (+1022), pe scriitorii bizantini din secolele XIII-XIV care au dezvoltat doctrina isihastă și învățătura despre energiile divine necreate (Sf. Grigorie Palama), și chiar pe sfântul Nicodim Aghioritul (+1809).
