Latinizare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Latinization''' refers to the introduction of Roman Catholic elements of theology or praxis into non-Roman traditions. Examples of such traditions hav...)
 
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
'''Latinization''' refers to the introduction of [[Roman Catholic]] elements of [[theology]] or [[praxis]] into non-Roman traditions. Examples of such traditions have included the Celtic, Mozarabic and Gallican Rites in the west, and the Byzantine, Maronite, and [[Coptic]] Churches in the east. In some cases, Latinization has completely supplanted the older traditions. In other cases, especially in the East, churches coming under the authority of the Vatican are allowed to maintain some of their particular institutions while having to accept other particularly Roman Catholic elements.
+
'''Latinizarea''' se referă la introducerea elementelor de [[teologie]] şi [[praxis]] [[romano-catolice]] în tradiţiile nelatine. Exemple de astfel de tradiţii sunt cultul celt, mozarab şi gal în vest şi Bisericile Bizantină, Maronită şi [[Copt]]ă în est. În unele cazuri, latinizarea  a înlocuit complet vechea tradiţie. În alte cazuri, în special în Răsărit, bisericile care au intrat sub autoritatea Vaticanului au primit permisiunea de a-şi menţine unele din instituţiile lor particulare în timp ce au acceptat alte elemente specifice romano-catolice.
  
In its broadest sense, Latinization may include language, music, decorative arts, architecture, and even world view. In theology, it may simply refer to an emphasis on the writings of the Latin [[Church Fathers|Fathers of the Church]]. Many of the Latin Fathers who wrote before the [[Great Schism]] are considered technically Orthodox. Alternatively, post-Schism Roman Catholic theology, [[saint]]s, and teachings, in the sense that they may influence Orthodox Christians, are also considered Latinizations. Often the term is used pejoratively to describe changes imposed by Rome upon the so-called [[Eastern Rite Catholic]] churches. In these instances, when formerly Orthodox jurisdictions came under the authority of Rome, they were required to accept certain [[canon law|canonical]] and theological changes. Possibly the most notable of these are the requirement of a [[celibacy|celibate]] [[priest]]hood and the insertion of the [[Filioque]] clause into the [[Nicene Creed]].
+
În sensul său cel mai larg, latinizarea poate include limbaj, muzică, arte decorative, arhitectură şi chiar felul de a privi lumea. În teologie, se paote referi pur şi simplu la o accentuare a scrierilor [[Părinţii Bisericii|Părinţilor latini ai Bisericii]]. Mulţi din Părinţii latini care au scris înainte de [[Marea Schismă]] sunt consideraţi, din punct de vedere teologic, ortodocşi. Prin alternanţă, teologii, sfinţii şi învăţăturile romano-catolice de după schismă, în sensul că ei îi pot influenţa pe creştinii ortodocşi, sunt de asemenea consideraţi latinizanţi. Adesea, termenul este utilizat peiorativ pentru a descrie schimbările impuse de Roma aşa-numitelor biserici [[Catolic de rit răsăritean|catolice de rit răsăritean]]. În aceste cazuri, când foste jurisdicţii ortodoxe au intrat sub autoritatea Romei, acestora l-i se cerea să accepte anumite schimbări teologice şi [[drept canonic|canonice]]. Probabil cele mai importante astfel de schimbări sunt [[celibat]]ul [[preot|preoţilor]] şi introducerea [[Filioque]] în [[Crezul de la Niceea]].
  
[[Category:Church History]]
+
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Category:Liturgics]]
+
[[Categorie:Liturgică]]
 +
 
 +
[[en:Latinization]]

Versiunea de la data 21 octombrie 2008 16:59

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Latinizarea se referă la introducerea elementelor de teologie şi praxis romano-catolice în tradiţiile nelatine. Exemple de astfel de tradiţii sunt cultul celt, mozarab şi gal în vest şi Bisericile Bizantină, Maronită şi Coptă în est. În unele cazuri, latinizarea a înlocuit complet vechea tradiţie. În alte cazuri, în special în Răsărit, bisericile care au intrat sub autoritatea Vaticanului au primit permisiunea de a-şi menţine unele din instituţiile lor particulare în timp ce au acceptat alte elemente specifice romano-catolice.

În sensul său cel mai larg, latinizarea poate include limbaj, muzică, arte decorative, arhitectură şi chiar felul de a privi lumea. În teologie, se paote referi pur şi simplu la o accentuare a scrierilor Părinţilor latini ai Bisericii. Mulţi din Părinţii latini care au scris înainte de Marea Schismă sunt consideraţi, din punct de vedere teologic, ortodocşi. Prin alternanţă, teologii, sfinţii şi învăţăturile romano-catolice de după schismă, în sensul că ei îi pot influenţa pe creştinii ortodocşi, sunt de asemenea consideraţi latinizanţi. Adesea, termenul este utilizat peiorativ pentru a descrie schimbările impuse de Roma aşa-numitelor biserici catolice de rit răsăritean. În aceste cazuri, când foste jurisdicţii ortodoxe au intrat sub autoritatea Romei, acestora l-i se cerea să accepte anumite schimbări teologice şi canonice. Probabil cele mai importante astfel de schimbări sunt celibatul preoţilor şi introducerea Filioque în Crezul de la Niceea.