Mitră

Mitre arhiereşti pe masa altarului

Mitra (gr. μιτρα ; sl. mitra) este un acoperământ al capului, ca o coroană bombată, sferică, pe care o poartă episcopii în timpul slujbelor arhiereşti. Adesea mitrele sunt frumos brodate, împodobite cu pietre scumpe şi cu icoane.

Istoric

Deşi este posibil să fi existat în unele tradiţii creştine orientale, în tradiţia bizantină mitra a apărut în urma căderii Constantinopolului sub turci (1452), când patriarhul de Constantinopol a fost nevoit să preia asupra lui o parte din responsabilităţile faţă de poporul grec. Din această cauză, în reprezentările iconice ale episcopilor adesea mitra nu apare până astăzi. Această mică coroană, cum era ea la început, o purta iniţial doar patriarhul de la Constantinopol, fiind mai mult un semn al unei responsabilităţi lumeşti. Pe măsură ce a fost purtată de patriarhii de Constantinopol şi în timpul slujbelor, mitra a căpătat şi o însemnătate o semnificaţie liturgică simbolică. Când această înţelegere simbolic-liturgică a început să intre în conştiinţa Bisericii, patriarhul de Constantinopol s-a văzut nevoit să permită folosirea ei de către toţi episcopii.

Semnificaţie simbolică

Mitra arhierească este pusă în legătură cu cununa sau chidariul purtat de către arhiereii Legii Vechi în serviciile religioase de la Cortul Mărturiei şi de la Templu (Ieşire 28, 4, 37 şi 39; 39, 28), ca semn al arhieriei.

De asemenea, mitra simbolizează cununa de spini de pe capul Domnului nostru Iisus Hristos sau şi mahrama cu care I-a fost acoperit capul când L-au pus în mormânt. Ea este semnul demnităţii împărăteşti a Mântuitorului şi în acelaşi timp semnul vredniciei primite de arhierei de la Mântuitorul, arhiereul fiind săvârşitorul principal al serviciilor divine şi al Sfintelor Taine.

Surse

• Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
• Veşminte Liturgice