Licinius îl învinge pe Maximian Daia la Adrianopol în [[30 aprilie]] 313 rămânând împărat al Orientului, iar Constantin al Occidentului.
Cei doi se întâlnesc la Mediolanum în 313 dând un edict prin care creştinii sunt favorizaţi. Acest act este redactat de [[Lactanţiu ]] în ''Despre moartea persecutorilor'' 48, 2-12 şi menţionat de [[Eusebiu de Cezareea]] în ''Istoria Bisericească'' X,5,2-14.
Creştinii au cale liberă fără restricţii de aş-i practica cultul anulându-se toate edictele anticreştine. Acest edict recunoştea Biserica drept o instituţie organizată.
Liciniu cedează lui Constantin Illyricum şi din această cauză, Liciniu persecută creştinii, iar în 320 şi 324 sunt îngheţaţi cei 40 mucenici în lacul Sevatia. Liciniu este condamnat la moarte în 324, iar Constantin, convertit la creştinism, rămâne singurul conducător al imperiului. Religia creştină ajunge spre sfârşitul sec al IV-lea "religie de stat".
==Surse==