Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{CreştinismOrtodox}}
'''Persecuţiile împotriva creştinilor''' au început în anul 64, odată cu împăratul Nero, şi au durat până la Edictul de la Milan din anul 313. Aceste persecuţii sunt împărţite în:
Acesta era preocupat de filosofie, de cultură şi în general de învăţământ.
Din cauza filosofiei stoice şi a raţiunii de stat declanşează persecuţia după principiul neronian : "non licet esse vos" ("nu este aveţi voie să existaţi").
'''Martiri:''' tânăra nobilă romană Cecilia şi filosoful creştin Iustin împreună cu 6 creştini denunţaţi de Crescens în 165.
===Comod (180-192)===
'''Lucius Aelius Aurelius Commodus Antonius''' este fiul lui Marcu Aureliu şi al Faustei. Spre deosebire de tatăl său care îi oferise o educaţie aleasă, el trăieşte o viaţă dezorganizată şi scandaloasă. '''Historia Augusta '' (cap.XIX,2)''' îl caracterizează ca '''“neruşinat"neruşinat, necinstit , spurcat la gură, murdar şi desfrânat, mai crud decât Domiţian, mai necurat decât Nero”Nero".'''
Faţă de creştini s-a arătat tolerant, dar totuşi au fost '''12 martiri scilitani în anul 180, actul lor martiric fiind primul document creştin în limba latină.'''
===Septimiu Sever (193-211)===
'''Septimiu Sever''' s-a născut în anul 146 în oraşul Leptis Magna şi căsătorit cu fiica unui preot sirian Iulia Domna. La început era indiferent datorită faptului că, spune [[Tertulian]], avea la palat un creştin, Proculus Torpacion, care-l vindecase de o boală.
În 197 izbucneşte o puternică persecuţie în Africa datorită unor revolte în Orient.
'''Ca martiri:''' în Alexandria era '''Leonida''', tatăl lui Origen şi unii elevi şi catehumeni cum ar fi '''Plutarh Sarenus, Heraclide şi Heron, Sarenus, Potamiana şi mama acesteia Marcela, Herais şi un soldat Basilide''' care a încercat să o protejeze pe Potamiana şi pentru aceasta i s-a tăiat capul.
'''În Cartagina:''' '''Perpetua şi scalva acesteia Felicitas''' şi încă 4 creştini: '''Saturnius, Secundus, Saturus şi Revocatus.'''
'''Şi în Capadocia şi Frigia''' s-au înregistrat victime aici intrând şi '''Irineu, episcopul Lugdunumului(Lyon).'''
Moare în [[4 februarie ]] 211 la Eburacum în Britania lăsând conducerea Imperiului fiilor săi: Caracalla şi Geta.
===Alexandru Sever (222-235)===
===Maxim Tracul (235-238)===
'''Caius Iulius Verus Maximianus''' a făcut o strălucită carieră militară având o putenică puternică forţă fizică, Maxim Tracul este declarat "hostis publicus" de Antonius Gordianus Sempronianus din care cel dintâi iese învingător la Cartagina. El este omorât de soldaţii din Italia încercând să cucerească Aquileea. El declanşează o persecuţie împotriva clerului creştin. Eusebiu din Cezreea spune că Maxim a poruncit uciderea "conducătorilor Bisericii, vinovaţi de învăţătura cea după Evanghelie" (''Istoria bisericească'', VI, 28).
'''Martiri:''' la Roma sunt exilaţi doi episcopi rivali Ponţian(230-235) şi Ipolit(235) care au murit în Sardinia.
'''În Orient''': preot Protoctist, diacon Ambrozie şi mulţi alţi creştini din Capadocia.
Erau foarte mulţi creştini care apostaziau împreună cu episcopul Evdemon al Smirnei şi aceştia au fost împărţiţi în patru categorii după gravitatea lor:<br>
#''sacrificaţi '' erau denumiţi cei care sacrificau zeilor.#''thurificaţi '' erau cei care sacrificau numai ardere de tămâie #''libellatici '' erau cei care obţineau un certificat (lat. ''libellus'') pe bani conform căruia au sacrificat zeilor, dar fără să sacrifice.#''acta facientes '' erau cei care declarau că nu sunt creştini.
'''Martiri:''' [[episcop]]ul Fabian al Romei, Alexandru al Ierusalimului, Vavila al Antiohiei, Saturnin al Tolosei, preotul Pionius din Smirna, alţii din Egipt, Grecia.
===Trebonius Gallus (251-253)===
Acesta a fost influienţat influenţat de fanatismul roman împortiva creştinismului, iar printre cei persecutaţi este şi episcopul Corneliu al Romei.
===Valerian (253-260)===
'''Publius Licinius Valerianus''' s-a născut în anul 218 şi în timpul acestuia se face prima divizare geografică a Imperiului. Ca persoană era cinstit şi onest, dar foarte influienţabilinfluenţabil.
La început el a tolerat pe creştini, dar este influienţat de Macrian, un păgân fanatic care îl corupe pe Valerian să dezlănţuie persecuţia împortiva creştinilor considerând că va putea acoperi o parte din deficitul economic al averile lor.
În 304 se dă cel de-al patrulea edict din iniţiativa lui Galeriu declarându-se război creştinismului şi aplicându-se pedepse foarte aspre.
'''Martiri:''' Antim, episcopul Nicomidiei, Sfânta Varvara (Egipt), cei doi medici Cosma şi Damian (Cilicia), Margareta (Antiohia Pisidiei), Sfântul Sfinţii Gheorghe şi Doroteea (Capadocia), sfintele Agapi, Irina şi Hiona (Tesalonic), episcopul [[episcop]]ul Irineu(Sirmium), diaconul [[diacon]]ul Dimitrie, Secundus, Basilla, Anastasia, preotul [[preot]]ul Montanus (Singidunum), episcopul Victorin de Poetavio (Austria), "cei patru încoronaţi", de fapt cinci, fiind sculptori.
Pe o inscripţie de la Cernavodă atunci Axiopolis din sec. al IV-lea sunt menţionate numele martirilor: Chiril, Tasios, Chindeas, Dasius de Durostorum.
Maximian Herculius se proclamă a treia oară împărat, dar este înfrânt de Constantin şi se ucide la Massalia în 310.
Faţă de creştini situaţia nu se schimbase, iar printre martiri se numără şi '''Sfânta Ecaterina canonizată în 307 în Alexandria.'''
În 311 Galeriu se îmbolnăveşte şi dă un edict de toleranţă prin care creştinii îşi pot desfăşura în linişte cultul.
Cu toate acestea Maximian Daia organizează păgânismul cunoscându-se martiri:'''Petru (Alexandria), Phileas(Thumuis), preotul Pamfil(Cezareea Palestinei) şi preotul Lucian(Nicomidia).'''
Patru auguşti rămân să conducă imperiul şi anume: în Răsărit Licinius şi Maximian Daia, iar în Apus: Constantin şi Maxenţiu.
Licinius îl învinge pe Maximian Daia la Adrianopol în [[30 aprilie]] 313 rămânând împărat al Orientului, iar Constantin al Occidentului.
Cei doi se întâlnesc la Mediolanum în 313 dând un edict prin care creştinii sunt favorizaţi. Acest act este redactat de Lactanţiu în “Despre ''Despre moartea persecutorilor '' 48, 2-12 şi menţionat de [[Eusebiu de Cezareea]] în ''Istoria Bisericească'' X,5,2-14.
Creştinii au cale liberă fără restricţii de aş-i practica cultul anulându-se toate edictele anticreştine. Acest edict recunoştea Biserica drept o instituţie organizată.
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Liste]]
