2.632 de modificări
Modificări
m
Reorganizare
a rămas pe loc, a fost cu timpul slavizată. Deci, se petrec două fenomene cu totul deosebite: daco-românii deznaționalizează și asimilează pe slavi în nordul Dunării, iar slavii așezați în sudul Dunării dislocă și, în parte, slavizează populația romanică din fostele provincii Moesia Inferior, Dardania, Dacia Ripensis și Mediterranea. înseamnă ca ținuturile nord-dunărene au devenit de acum înainte centrul de greutate al ''romanității dunărene''.
De ce și-au pierdut slavii limba și neamul numai în nordul Dunării, dar, în schimb, au slavizat pe romanii din sudul fluviului, în ținuturile de șes, se explică prin colonizarea agricolă masivă a slavilor în provinciile Imperiului de Răsărit, unde țăranii nu erau liberi și i-au primit ca eliberatori pe slavi.<refname="panaitescu">P. P. Panaitescu, ''Introducere la istoria culturii românești'', Editura Științifică, București, 1969.</ref> În schimb, în nordul Dunării au rămas numai colonii slave izolate, pe văi, așa cum arată situația risipită și rară a denumirilor slave de locuri. Românii din nordul Dunării, formând obști libere, au ieșit învingători în lupta pentru limbă și neam. În Evul Mediu, toate popoarele romanice au dus o luptă pentru menținerea limbii proprii și a teritoriului; această luptă a dat măsura puterilor populare străvechi în fața migrațiilor armate care au rupt zăgazurile Imperiului. În acest chip trebuie înțeleasă și formarea poporului român. Ea nu este o simplă schimbare treptată datorită împrejurărilor economice și sociale, ci rezultatul luptei împreună pentru păstrarea pământului, a limbii, a credinței, a libertății. Numai din această luptă se naște o solidaritate, din nevoile și răbdarea supunerii, din bucuria izbânzii. Un popor nu poate fi decât luminarea minții celor mulți cu aceeași conștiință.
==Formarea poporului român==
Populația băștinașă era organizată în obști sătești (teritoriale) conduse de un ''sfat al bătrânilor'', având — pentru cazuri excepționale — și o căpetenie militară, un jude, jupân sau cneaz. Cu timpul, căpeteniile obștilor s-au transformat în adevărați stăpâni ai pământului, iar mandatul încredințat temporar conducătorului militar a devenit o funcție permanentă, uneori chiar ereditară. Așa au luat naștere primele formațiuni politice, uniuni de obști, cnezate, sau „țări”, existente de obicei pe văile unor râuri sau depresiuni și care au dus treptat, prin unirea lor, la formarea unor state românești.
{{Citat|În Evul Mediu, toate popoarele romanice au dus o luptă pentru menținerea limbii proprii și a teritoriului; această luptă a dat măsura puterilor populare străvechi în fața migrațiilor armate care au rupt zăgazurile Imperiului. În acest chip trebuie înțeleasă și formarea poporului român. Ea nu este o simplă schimbare treptată datorită împrejurărilor economice și sociale, ci rezultatul luptei împreună pentru păstrarea pământului, a limbii, a credinței, a libertății. Numai din această luptă se naște o solidaritate, din nevoile și răbdarea supunerii, din bucuria izbânzii. Un popor nu poate fi decât luminarea minții celor mulți cu aceeași conștiință.|P. P. Panaitescu<ref name="panaitescu" />}}
==Note==
