Modificări

Salt la: navigare, căutare

Chesarie al Buzăului

56 de octeți adăugați, 20 aprilie 2024 14:50
m
Viața: Adăugare legătură
După 22 iunie 1834, când a murit [[Grigorie Dascălul|mitropolitul Grigorie]], și până în 1840, când a fost ales mitropolit [[Neofit al II-lea]], episcopul Chesarie al Buzăului a fost delegat locțiitor de mitropolit împreună cu ceilalți doi episcopi ai vremii, Neofit al Râmnicului și Ilarion al Argeșului.
Chesarie al Buzăului a fost și un mare patriot. Chiar la instalarea în scaunul de episcop s-a exprimat foarte clar că este adeptul unirii „multora într-una”. El compara patria cu universul, în care atracția universală dă unitate, și spunea că oamenii pe pământ s-au despărțit în decursul istoriei, formând popoare, după „seminție și rudă”. Patria, în viziunea lui, este „cea mai înaltă râvnă omenească”, de aceea cei ce mor în pământ străin vor să li se aducă rămășițele pământești „în pământul strămoșilor, adică în patrie”. Episcopul Chesarie îndemna poporul la unire, de la care vine tot binele, în contrast cu „blestemata neunire de la care au venit toate amărâtele nenorociri”. În opinia sa, pentru români ceasul deșteptării a venit [[Preoții ortodocși români și revoluția din 1821|la 1821]], considerându-l pe Tudor Vladimirescu „omul bunătății Domnului”. Ierarhul buzoian arăta că unirea și iubirea de patrie au întemeiat stâlpi eterni, iar neunirea și egoismul au lăsat doar morminte. Ei era animat de înalte trăsături morale și de profunde sentimente patriotice pe care a încercat și a reușit să le trimită urmașilor și credincioșilor săi.
La [[30 noiembrie]] 1846, Episcopul Chesarie, păstorul cel bun și credincios al Eparhiei Buzăului, a trecut la cele veșnice. Plâns de toți credincioșii săi, el a fost îngropat lângă catedrala episcopală, spre neuitată pomenire. Pe piatra lui de mormânt se află această emoționantă inscripție:
2.632 de modificări

Meniu de navigare