Modificări

Printre numeroasele fapte de binefacere ale Episcopului Chesarie, se poate aminti și modul în care i-a deschis calea spre pictură lui [[Gheorghe Tattarescu]]. Acesta, după ce studiase pictura bisericească la Școala de la Episcopia Buzăului, al cărei director era unchiul său, Nicolae Teodorescu, și urmase în paralel și ''Școala de grămătici'' din Buzău, înființată în 1830, a participat (începând din anul 1833) la executarea picturii interioare a catedralei episcopale din Buzău, refăcută în 1832 după ce fusese grav deteriorată de un cutremur. Cu această ocazie a fost remarcat de Episcopul Chesarie, care observând talentul, seriozitatea și puterea de muncă a acestui învățăcel adolescent, l-a ținut minte și, mai târziu, în 1845, l-a recomandat insistent pentru o bursă de studii la prestigioasa școală de arte plastice ''Academia di San Luca'' din Roma. P.S. Chesarie a dovedit astfel și o deschidere spre arta plastică modernă (a acelor timpuri), permițând faptul ca un zugrav bisericesc ortodox, pentru care hieratismul bizantin era o regulă ce trebuia păstrată, să urmeze studii pentru pictura religioasă într-o școală apuseană, unde laicizarea artei era tradițională. Gheorghe Tattarescu nu l-a dezamăgit pe binefăcătorul său, devenind ulterior unul dintre cei mai vestiți și prolifici [[iconograf]]i români din secolul al XIX-lea, precum și un remarcabil pictor clasic, considerat, de către criticii de artă, „un pionier al neoclasicismului în pictura românească” și fondator al „Școlii de Arte Frumoase” (actuala Universitate Națională de Arte din București).

După 22 iunie 1834, când a murit [[Grigorie Dascălul|mitropolitul Grigorie]], și până în 1840, când a fost ales mitropolit [[Neofit al II-lea]], episcopul Chesarie al Buzăului a fost delegat locțiitor de mitropolit împreună cu ceilalți doi episcopi ai vremii, Neofit al Râmnicului și Ilarion al Argeșului.