Modificări

Salt la: navigare, căutare

Chesarie al Buzăului

Nicio modificare în dimensiune, 5 aprilie 2024 17:55
m
Adăugare legătură
Printre numeroasele fapte de binefacere ale Episcopului Chesarie, se poate aminti și modul în care i-a deschis calea spre pictură lui [[Gheorghe Tattarescu]]. Acesta, după ce studiase pictura bisericească la Școala de la Episcopia Buzăului, al cărei director era unchiul său, Nicolae Teodorescu, și urmase în paralel și ''Școala de grămătici'' din Buzău, înființată în 1830, a participat (începând din anul 1833) la executarea picturii interioare a catedralei episcopale din Buzău, refăcută în 1832 după ce fusese grav deteriorată de un cutremur. Cu această ocazie a fost remarcat de Episcopul Chesarie, care observând talentul, seriozitatea și puterea de muncă a acestui învățăcel adolescent, l-a ținut minte și, mai târziu, în 1845, l-a recomandat insistent pentru o bursă de studii la prestigioasa școală de arte plastice ''Academia di San Luca'' din Roma. P.S. Chesarie a dovedit astfel și o deschidere spre arta plastică modernă (a acelor timpuri), permițând faptul ca un zugrav bisericesc ortodox, pentru care hieratismul bizantin era o regulă ce trebuia păstrată, să urmeze studii pentru pictura religioasă într-o școală apuseană, unde laicizarea artei era tradițională. Gheorghe Tattarescu nu l-a dezamăgit pe binefăcătorul său, devenind ulterior unul dintre cei mai vestiți și prolifici [[iconograf]]i români din secolul al XIX-lea, precum și un remarcabil pictor clasic, considerat, de către criticii de artă, „un pionier al neoclasicismului în pictura românească” și fondator al „Școlii de Arte Frumoase” (actuala Universitate Națională de Arte din București).
Pentru tipărirea cărților de slujbă și învățătură duhovnicească, Episcopul Chesarie a reînființat în anul 1833 tipografia eparhială din Buzău, unde s-au tipărit, cu binecuvântarea și pe cheltuiala sa, zeci de cărți patristice și de cult, răspândite în cea mai mare parte gratis. Dintre cărțile de cult s-au tipărit sub îndrumarea sa: ''[[Evanghelia]]'' (în 1834), ''[[Molitfelnic]]ul'' (1834), ''[[Liturghier|Sfintele Liturghii]]'' (1835), ''[[Acatistier]]ul'' (1836), ''[[Octoih]]ul'' și ''[[Catavasier]]ul'' (1839), ''[[Psaltire]]a'' (1841), ''Agheasmatarul'' (1845) și altele. Iar dintre cărțile de învățătură tipărite spot fi amintite: ''Despre purcederea Sfântului Duh'', ''Împărțirea de grâu și Puțul Sfântului Ioan Gură de Aur'' (1833), ''Sfătuire pe scurt către cel ce se pocăiește'' (1834), ''Cazanii'' (1834), ''Prohodul Domnului'' (1836, tradus și versificat în româneşte), ''Tălmăcire la cei o sută cincizeci de psalmi'' (1840), ''Învățătură către preoți și diaconi'' (1835), ''Alcătuire aurită'' (1837), ''Carte foarte folositoare de suflet'', ''Cinci cuvinte ale Sfântului Grigorie de Nyssa'' (1838), ''Chiriacodromion'' (1839). În total, în perioada perioada 1833-1846, s-au tipărit aici circa 60 de cărți, precum și cel dintâi ziar bisericesc românesc, ''Vestitorul Bisericesc'' (care a apărut în perioada 1839-1840), foaie religioasă și morală concepută și realizată de ierodiaconul [[ierodiaconDionisie Romano]]ul Dionisie Romano (viitorul episcop al Buzăului), împreună cu Gavril Munteanu.
După 22 iunie 1834, când a murit [[Grigorie Dascălul|mitropolitul Grigorie]], și până în 1840, când a fost ales mitropolit [[Neofit al II-lea]], episcopul Chesarie al Buzăului a fost delegat locțiitor de mitropolit împreună cu ceilalți doi episcopi ai vremii, Neofit al Râmnicului și Ilarion al Argeșului.
2.632 de modificări

Meniu de navigare