14.992 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
|ctitor=[[Ieroschimonah]]ul Arsenie de la Cernica
|stareţ=Stavrofora Epiharia Lungu
|mărime aprox=50 45 [[călugăr]]ițe
|localizare= {{flag|Romania}}Ghighiu, comuna Bărcănești<br/>Județul Prahova
|limba liturgică=română
:''Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a zidit acest sfânt cimitir al hramului Sfântul și Dreptul Lazăr și a Sf. Spindon și a Sf. Doctori fără de arginți și a Sf. Mc. Haralambie, în zilele blagoceslavului împărat Nicolae Pavlovici cu blagoslovenia Prea Sfințitului Mitropolit Kir Grigore și cu a Prea Sfințitului episcop al Râmnicului Kir Neofit vechil al Sf. Mitropolit, cu îndemnarea și cheltuiala dumnealui Biv Vel Satraru Panaite Mărunțeanu şi a soției dumnealui Ecaterina cu fiii săi şi cu ajutorul a multor iubitori de Hristos, prin osârdia și osteneala Părintelui Stareț Silvestru ieroschimonahul. S-a început din temelie în anul de la Hristos 1832, aprilie 4, s-a săvârșit și s-a sfințit leatul 1833, octombrie 14.''<ref>C. Trestioreanu, Gh. Marinică, ''Bisericile din Ploiești'', editura Mileniul III, 2003</ref>
În decursul timpului, biserica mică a Mănăstirii Ghighiu a suferit multe stricăciuni, mai ales în urma bombardamentelor din 1944, când au rămas în picioare doar zidurile de la intrare, pe care este pictat tabloul votiv şi [[altar]]ul cu [[Catapeteasmă|catapeteasma]]. Prin grija PF [[Iustinian (Marina) al României|Patriarh Iustinian]], între anii 1954-1958 această biserică a fost restaurată complet şi pictată din nou de către un grup de [[monah]]i sub conducerea părintelui [[Sofian Boghiu]]. De asemenea, s-au mai făcut aici și alte restaurări, în anii 1963 şi și 2009-2012.<ref name=arhiep/>
Această biserică are în prezent pridvor închis, pronaos, naos şi și altar şi și o singură turlă pe naos, de formă cilindrică sprijinită pe o bază octogonală. La demisolul bisericii se află gropniţagropnița, unde se găsesc osemintele foştilor foștilor călugări şi și mireni din cimitir.<ref name=arhiep/> ===Chiliile, clopotnița și zidul de incintă===
==Mănăstirea Ghighiu în prezent==
În anul 1952, Mănăstirea Ghighiu a fost transformată în mănăstire de maici de către PF [[Iustinian (Marina) al României|Patriarh Iustinian]]. Prima [[stareț]]ă a mănăstirii de monahii a fost Tamara Oleinic, aflată în fruntea unei obști formată din șase viețuitoare aduse aici de la Mănăstirea Țigănești, județul Prahova.<ref name=despre/>[[Fișier:Ghighiu monastery inside.jpg|thumb|290 px|Curtea mănăstirii]]La 1 aprilie 1955 stareța Tamara Oleinic s-a retras, lăsând păstorirea obștii în seama [[monahie]]i Pelaghia Tudor. Aceasta, având o bună pregătire și o educație monahală aleasă, dobândită în cursul anilor de studiu la seminarul monahal de la [[Mănăstirea Horezu]], face ca obștea să crească în perioada 1955-1960, de la 15 la 60 de viețuitoare. Cu ajutorul Patriarhului Iustinian și al Departamentului Cultelor, a început munca de reconstrucție a mănăstirii. Astfe, s-a zidit din nou turla din beton armat, s-a spălat pictura, s-a turnat pardoseală de mozaic. S-au construit din temelie [[Chilie|chilii]] integrate într-o incintă patrulateră în formă de cetate. Tot prin grijă și osteneală stareței Pelaghia Tudor s-au amenajat săli pentru școala monahală, pentru ateliere și pentru un muzeu, s-a înălțat din temelie „cetatea mănăstirească” de la dreapta [[Clopotniță|clopotniței]], cu chilii, ateliere, [[trapeză]], stăreție, casă arhierească, [[arhondaric]] și chilii pentru [[duhovnic]]i. În 1956 s-a înființat aici un atelier de țesut covoare, iar între anii 1955-1958 o școală monahală, sub conducerea stareței Pelaghia Tudor, la care au fost înscrise 15 cursante.<ref name=despre/>
La 1 aprilie 1955 stareța Tamara Oleinic s-a retras, lăsând păstorirea obștii Mănăstirea Ghighiu viețuiesc în seama [[monahie]]i Pelaghia Tudor. Aceasta, având o bună pregătire și o educație monahală aleasă, dobândită în cursul anilor de studiu la seminarul monahal prezent 45 de la [[Mănăstirea Horezu]]monahii, face ca obștea să crească în perioada 1955-1960, de la 15 la 60 de viețuitoarestareță fiind monahia Epiharia Lungu. Cu ajutorul Patriarhului Iustinian și al Departamentului Cultelor, Ele împletesc rugăciunea autentică a început tradiției ortodoxe cu munca de reconstrucție a mănăstirii, în spiritul și ritmul noii vieți. Fiecare răspunde mai multor ascultări mănăstirești. AstfeSlujbele religioase se țin zilnic după tipicul mănăstiresc, s-a zidit iar credincioșii din nou turla orașul Ploiești, dar și din beton armatîmprejurimi, s-a spălat pictura, s-a turnat pardoseală de mozaicîși găsesc aici mângâiere și împlinire duhovnicească. S-au construit din temelie Mănăstirea păstrează un [[Chilie|chiliiodor]] integrate într-o incintă patrulateră în formă de cetate. Tot prin grijă și osteneală stareței Pelaghia Tudor s-au amenajat săli pentru școala monahală, pentru ateliere și pentru un muzeu, s-a înălțat din temelie „cetatea mănăstirească” de la dreapta mare preț: [[ClopotnițăIcoană|clopotnițeiicoana]], cu chilii, ateliere, [[trapezăFăcător de minuni|făcătoare de minuni]]a Maicii Domnului cu Pruncul (cunoscută și ca „icoana Maicii Domnului «Siriaca»”), stărețiedatând din secolul al XVI-lea, casă arhiereascăcare a fost dăruită mănăstirii de episcopul Vasilios Samaha de Serghiopolis, Siria, [[arhondaric]] și chilii pentru [[duhovnic]]ila 25 februarie 1958. În 1956 s-Colecția de artă a înființat aici mănăstirii, organizată muzeistic din anul 1964 conține un atelier adevărat tezaur de țesut covoare, iar între anii 1955-1958 o școală monahalătipărituri, sub conducerea stareței Pelaghia Tudoricoane vechi, la care au fost înscrise 15 cursanteobiecte de cult și alte valori ale patrimoniului cultural istoric.<ref name=despre/>
===Izvorul===
===Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca”===
[[Fișier:Maica Domnului Siriaca.jpg|thumb|290 px|Icoana făcătoare de minuni a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] „Siriaca”]]
...
==Note==
