14.992 de modificări
Modificări
→Mănăstirea Ghighiu în prezent
==Mănăstirea Ghighiu în prezent==
În anul 1952, Mănăstirea Ghighiu a fost transformată în mănăstire de maici de către PF [[Iustinian (Marina) al României|Patriarh Iustinian]]. Prima [[stareț]]ă a mănăstirii de monahii a fost Tamara Oleinic, aflată în fruntea unei obști formată din șase viețuitoare aduse aici de la Mănăstirea Țigănești, județul Prahova.
La 1 aprilie 1955 stareța Tamara Oleinic s-a retras, lăsând păstorirea obștii în seama [[monahie]]i Pelaghia Tudor. Aceasta, având o bună pregătire și o educație monahală aleasă, dobândită în cursul anilor de studiu la seminarul monahal de la [[Mănăstirea Horezu]], face ca obștea să crească în perioada 1955-1960, de la 15 la 60 de viețuitoare. Cu ajutorul Patriarhului Iustinian și al Departamentului Cultelor, a început munca de reconstrucție a mănăstirii. Astfe, s-a zidit din nou turla din beton armat, s-a spălat pictura, s-a turnat pardoseală de mozaic. S-au construit din temelie [[Chilie|chilii]] integrate într-o incintă patrulateră în formă de cetate. Tot prin grijă și osteneală stareței Pelaghia Tudor s-au amenajat săli pentru școala monahală, pentru ateliere și pentru un muzeu, s-a înălțat din temelie „cetatea mănăstirească” de la dreapta [[Clopotniță|clopotniței]], cu chilii, ateliere, [[trapeză]], stăreție, casă arhierească, [[arhondaric]] și chilii pentru [[duhovnic]]i. În 1956 s-a înființat aici un atelier de țesut covoare, iar între anii 1955-1958 o școală monahală, sub conducerea stareței Pelaghia Tudor, la care au fost înscrise 15 cursante.<ref name=despre/>
===Izvorul===