Împărțirea tradițională a cărților Vechiului Testament se face după cum urmează. Se disting cărțile legilor (Pentateuhul și cărțile istorice), Psalmii și celelalte cărți de înțelepciune, și profeții, conform cuvintelor [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] ( [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=24 Luca 24, 44]):
:„Și le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în [[Legea lui Moise]], în prooroci și în psalmi.”
Termenul ''Vechiul Testament'' este o traducere a latinului ''Vetus Testamentum'' sau din grecescul ''η Παλαια Διαθηκη'' (''hē Palaia Diathēkē''), toate având sensul de ''Vechiul Legământ'' sau ''Testament''. Sensul cuvântului latin ''testamentum'' îl cuprindea și pe acela de ''mărturie'' (''testimonium'') într-un proces și este mai răspândit; atât în limba română, cât și în alte limbi, termenul, ca în expresia „a-și face testamentul” (care semnifică un act cu o valoare legală bine definită) a căpătat o importantă conotație legalistă, deși sensul său inițial se dorea a fi sinonim cu cel de ''legământ'' sau ''alianță''.