Modificări

[[ImageImagine:Sf ioan maximovici.jpg|right|thumb|200px|Sfântul Părintele nostru ierarh Ioan Maximovici]][[ImageImagine:John Maximovitch.jpg|right|thumb|200px|Sf. Ioan Maximovici]][[ImageImagine:John_mx.jpg|right|thumb|200px|Fotografie a Sf. Ioan Maximovici]][[ImageImagine:JohnMaximovitch.jpg|right|thumb|200px|Moaștele Sf. Ioan Maximovici, USA]]'''Sfântul Ioan Maximovici''' (1896-19661896–1966) este unul din [[sfinți]]i ierarhi al secolului XX. Manifestând diferite forme de sfințenie, el a fost în același timp un mare [[teolog]] inspirat de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] și "nebun „nebun întru Hristos"Hristos”, un zelos [[ierarh]] misionar și un apărător al săracilor, un ascet desăvârșit și un părinte iubitor pentru orfani. Asemenea lui Moise, el și-a scos turma din robie, conducând-o din China în lumea liberă. Urmaș al primilor [[apostoliapostol]]i, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tămădui [[suflet]]ele și trupurile suferinde. Străbătând prin vălul timpului și al spațiului, el cunoștea și răspundea gândurilor oamenilor înainte că ca aceștia să și le exprime. Fericitul Ioan răspândea o putere ce-i atrăgea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale [[Minune|minuni]]. Această era puterea iubirii lui Hristos-– marea taină inaccesibilă înțelegerii lumești.

Acum în Ceruri el continuă să se roage şi și să-i viziteze pe cei ce-l cheamă în ajutor, după cum mărturisesc minunile şi și tămăduirile înregistrate peste tot în lume.

La [[2 iulie]] 1994, în America a avut loc proslăvirea [[arhiepiscop]]ului Ioan de San Francisco, ierarh al Bisericii Ruse din diaspora.

==Viaţa Viața Sfântului Ierarh Ioan (Maximovici) de Shanghai, Europa Occidentală şi și San Francisco==

Arhiepiscopul Ioan s-a născut în înfloritoarea regiune Harkov din sudul Rusiei. Aici, pe moșia Adamovka, în familia binecunoscută de nobili Maximovici, părinților Boris şi și Glafira li s-a născut un fiu în data de [[4 iunie]] 1896, pe care l-au botezat Mihail, în cinstea Sfântului [[Arhangheli|Arhanghel]] al Domnului purtând același nume. Neamul Maximovici era renumit de secole prin evlavia și patriotismul său.

Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii nobiliare era Sfântul Ierarh Ioan, [[mitropolit]] al Tobolsk-ului, cunoscut ca și scriitor și poet duhovnicesc și luminător al Siberiei, care a trimis prima misiune ortodoxă în China și a săvârșit numeroase minuni. El a fost canonizat în 1916, iar sfintele sale [[moaște]] se păstrează până în zilele noastre la Tobolsk. Cu toate că Sfântul Ierarh Ioan a murit la începutul secolului al XVIII-lea, duhul acestuia a purces asupra urmașului său îndepărtat, care mai târziu i-a purtat numele.

Mihail era un copil bolnăvicios, firav și blând. Nu-i plăceau jocurile zgomotoase și adesea era adâncit în gândurile sale. Iubea animalele, mai ales câinii. În copilărie se deosebea printr-o religiozitate profundă. Colecționa icoane, cărți duhovnicești și istorice. Îi plăcea să citească mai ales Viețile Sfinților.

Tânărul Mihail, "monah „monah din copilărie" copilărie” își petrecea toată vara la [[mănăstire]]a Sviatogorsk, aflată în vecinătatea moșiei părinților săi.

La vârsta de 11 ani a fost trimis la școala militară din Poltava, iar în acești ani l-a întâlnit și l-a frecventat pe episcopul Teofan al Poltavei, un vestit ascet, care a rămas pentru el un model de sfințenie până la sfârșitul vieții.

În 1914, Mihail a absolvit școala de cadeți și urmând vocației sale intime a hotărât să intre la Academia Duhovnicească de la Kiev. Părintii aveau însă alte planuri pentru el, insistând să se înscrie la facultatea de drept, și, din ascultare, el a renunțat la dorința sa. Anii de maturitate și sfârșitul studiilor au coincis cu începutul groaznicei revoluții bolșevice.

În 1921, în plin război civil rus, Mihail emigrează la Belgrad împreună cu întreaga familie. În 1925 a absolvit Facultatea de Teologie a universității belgrădene. În 1926 a fost tuns în [[monahism]] şi și [[Hirotonie|hirotonit]] iero[[diacon]] la mănăstirea Milkovo, luând numele Ioan. La sfârșitul aceluiași an părintele Ioan a fost hirotonit ca [[ieromonah]]. Între anii 1929-1934 1929–1934 a funcționat activat ca profesor și diriginte la seminarul teologic "Sfântul „Sfântul Ioan Botezătorul" Botezătorul” din Bitol (Macedonia iugoslava). În anul 1934 s-a luat hotărârea de a-l înainta pe părintele Ioan la rangul de [[episcop]], adică tot ce era mai străin năzuințelor lui. Cineva care-l cunoștea din perioada iugoslava iugoslavă povestește cum l-a întâlnit atunci în Belgrad. Părintele Ioan i-a spus acelei persoane că se află în oraș din greșeală, chemat în locul unui oarecare ieromonah Ioan, ce urma să fie făcut episcop. A doua zi după acea întâlnire, părintele Ioan i-a comunicat cunoștinței sale că s-a creat o situație și mai proastă decât crezuse el, căci chiar pe el doreau să-l înainteze la rangul de episcop.

A fost hirotonit ca episcop la data de [[28 mai]] 1934, ultima hirotonire făcută de mitropolitul Antonie Hrapovitki. A fost trimis în China în eparhia Shanghai. Aici el a organizat unele societăți filantropice și de binefacere, în special pentru copiii chinezi săraci și orfani și pentru emigranții ruși. De asemenea reușește să aplaneze conflicte religioase și ridică o catedrală, ce a fost mai târziu, în cursul așa-numitei revoluții culturale chineze, rasă de pe fața pământului de către comuniștii chinezi.

O dată cu venirea la putere a comuniștilor în China, colonia emigranților ruși din China a fost nevoită să se refugieze în insulele arhipelagului filipinez, bântuite de uragane sezoniere. Însă pe perioada șederii sale acolo, cu rugăciunile sale și cu ajutorul aghiazmei cu care a sfințit colonia rusă, a făcut, ca prin mila Domnului, uraganele să ocolească insula Tubabao, cea în care locuiau refugiații ruși din China. Imediat după evacuarea refugiaților ruși în Europa Occidentală și SUA, grație tot eforturilor arhiepiscopului Ioan depuse pe lângă guvernul SUA dar mai ales rugăciunilor sale care au fost ascultate de Dumnezeu-, uraganele sezoniere și-au re-abătut reabătut furia devastatoare asupra acestei insule filipineze.

În America şiși-a început activitatea de arhipăstor în anul 1962. Vlădică Ioan poate fi considerat ocrotitorul adevăratei Ortodoxii în Lumea Nouă. În același an, la cererea numeroșilor credincioși ce-l cunoșteau de la Shanghai, Vlădică a fost invitat la San Francisco, cea mai mare eparhie ortodoxă din America.

Comunitatea ortodoxă de aici era deosebit de scindată, iar construcția marii catedrale ortodoxe ruse în cinstea icoanei Maicii Domnului Bucuria Tuturor Necăjiților a fost oprită. Vlădică Ioan s-a adresat credincioșilor cu rugămintea de a face donații pentru continuarea lucrărilor. Apelul său a trezit un entuziasm neobișnuit în rândul creștinilor ortodocși americani. Pacea a fost restabilită și construcția catedralei dusă la bun sfârșit.

În 1963, cu blagoslovenia Vlădicăi, a fost întemeiată Frăția preacuviosului [[Gherman din Alaska]], devenită ulterior cel mai important centru misionar ortodox din California.

Arhiepiscopul Ioan Maximovici a rămas credincios până la sfârșit căii alese de el, de a sluji cu devotament Biserica. Cei cecare-l cunoșteau în ultimii ani remarcau la Vlădică strictețea în tot ce ținea de Biserică și de [[Sfânta Tradiție|Tradiție]], fiind un apărător consecvent al calendarului bisericesc (iulian) de stil vechi, deși întreținea relații cu unele Biserici de stil nou. Apoi, au remarcat și faptul că interzicea clerului său să participe la slujbele comune "inter„inter-creștine"creștine”, din cauza canonicității îndoielnice a unora dintre participanți. Activitatea ecumeniștilor creștini i se părea la fel de îndoielnică.

S-a opus de asemenea ereziilor catolicismului, dintre care cea mai cunoscută a fost aceea a ''sofiologiei'', de denaturare a dogmei ortodoxe despre Fecioara Maria.

Truda de arhipăstor a vlădicăi Ioan s-a încheiat o dată cu călătoria sa la Seattle, la sfârşitul sfârșitul lui iunie 1966. Cel căruia i s-a dat adesea să cunoască gândurile şi și destinul oamenilor, pe care i le făcea cunoscute Pronia lui Dumnezeu, a fost înştiinţat şi înștiințat și de propriul sfârşitsfârșit.

Astfel, în vara anului 1966, când directorul căminului de copii Casa Sfântului Tihon din Zadonsk, care era şi locuinţa vlădicăiși locuința Vlădicăi, l-a înştiinţat înștiințat că peste trei ani va avea loc congresul eparhial, sfântul ierarh Ioan i-a răspuns că atunci nu va mai fi aici (în viaţă viața pământească).

În luna mai a aceluiaşi aceluiași an, o femeie ce-l cunoştea cunoștea pe vlădică de 12 ani, a cărei mărturie-, după părerea mitropolitului Filaret-"este , „este demnă de toată încrederea" încrederea” a auzit de la vlădicăVlădică: "Voi „Voi muri în curând, la sfârşitul sfârșitul lui iunie... Nu la San Francisco, ci la Seattle..." ”

În fine, însuşi însuși mitropolitul Filaret povesteşte povestește despre neobişnuita neobișnuita sa despărţire despărțire de arhiepiscop, după o şedinţă ședință a Sinodului, când acesta săvârşi săvârși rugăciunea de drum înaintea plecării lui la San Francisco. Vlădică şi-a luat rămas bun de la el într-un mod neobişnuitneobișnuit: în loc să ia mănunchiul de busuioc şi și să se stropească cu agheasmă, aşa așa cum se cuvine unui arhiereu, el, plecându-se cu smerenie, l-a rugat pe mitropolit să-l stropească, iar apoi, în locul obişnuitei obișnuitei sărutări reciproce a mâinilor, el i-a sărutat mâna mitropolitului, smulgându-şiși-o cu hotărâre pe a sa. Acela l-a ameninţat amenințat cu degetul şi și ambii zâmbiră. Atunci, mitropolitul nu a dat o importanţă importanță deosebită acestui gest, dar când vlădică a murit, el a înţeles înțeles că aşa şiașa și-a luat rămas bun arhiepiscopul de la el. Se mai știe, de asemeni, ca în seara din ajunul plecării la Seattle, vlădica i-a spus unui om pentru care săvârșise o rugăciune: "De acum, n-ai sa te mai atingi de mana mea".

Ceea ce însuşi vlădică a prevăzutSe mai știe, dar pentru care nu erau deloc pregătiţi toţi cei ce-l cunoşteaude asemenea, s-a petrecut ca în locul şi la timpul pe care el le-a prezis.. Moartea a survenit seara din ajunul plecării la Seattle, pe 2 iulie (19 iunie pe stil vechi), unde, după ce a săvârşit Sfânta Liturghie la biserica Nikolsk, vlădică a plecat însoţit de prietenul său apropiat, vlădică Nectarie, având cu sine icoana Kurskvlădica i-Korennaia a Maicii Domnului. Rămânând în altar în jur de încă trei ore după sfârşitul Liturghiei, vlădică a mai vizitat-spus unui om pentru care săvârșise o pe văduva unui protoiereu (având cu el icoana Kursk-Korennaia) şi s-a întors în apartamentul său, pregătindu-se să meargă la cimitir (era sâmbătă). Deodată, cei de jos l-au auzit căzând. Urcând în goană la etaj, însoţitorii lui de la Seattlerugăciune: „De acum, Î. Kalfov şi Î. Hruşciov l-au găsit zăcând în pragul chiliei. Ln-au aşezat în fotoliu şi, la orele 15.50 el îşi dădu sufletul Domnului, încheindu-şi calea pământească, la fel ca şi strămoşul său, episcopul Ioan de Tobolsk: în faţă icoanei făcătoare de minuni. Nu poate să nu fie observată legătura directă între nevoinţa ai sa te mai atingi de o viaţă întreagă, de a se înfrâna de la dormitul în pat, şi sfârşitul în poziţie aşezată. Căci după ce a fost întins în patul aflat în cameră, vlădică şi-a primit pacea trupească-judecând după toate, pentru prima oară, din ziua în care şi-a dat făgăduinţele călugăreştimâna mea”.

==„Deși am muritCeea ce însuși vlădică a prevăzut, sunt viu” dar pentru care nu erau deloc pregătiți toți cei care- Vlădica l cunoșteau, s-a petrecut în locul și la timpul pe care el le-a prezis. Moartea a survenit la Seattle, pe 2 iulie (19 iunie pe stil vechi), unde, după ce a săvârșit Sfânta Liturghie la biserica Nikolsk, vlădică a plecat însoțit de prietenul său apropiat, vlădică Nectarie, având cu sine icoana Kursk-Korennaia a Maicii Domnului. Rămânând în altar în jur de încă trei ore după sfârșitul Liturghiei, vlădică a mai vizitat-o pe văduva unui protoiereu (având cu el icoana Kursk-Korennaia) și s-a întors în apartamentul său, pregătindu-se să meargă la cimitir (era sâmbătă). Deodată, cei de jos l-au auzit căzând. Urcând în goană la etaj, însoțitorii lui de la Seattle, Î. Kalfov și Î. Hrușciov l-au găsit zăcând în pragul chiliei. L-au așezat în fotoliu și, la orele 15:50 el își dădu sufletul Domnului, încheindu-și calea pământească, la fel ca și strămoșul său, episcopul Ioan==de Tobolsk: în față icoanei făcătoare de minuni. Nu poate să nu fie observată legătura directă între nevoința sa de o viață întreagă, de a se înfrâna de la dormitul în pat, și sfârșitul în poziție așezată. Căci după ce a fost întins în patul aflat în cameră, vlădică și-a primit pacea trupească – judecând după toate, pentru prima oară, din ziua în care și-a dat făgăduințele călugărești.

==„Deși am murit, sunt viu” — Vlădică Ioan== Imediat ce vestea morţii Vladicăi morții Vlădicăi Ioan a ajuns la San Francisco, în locuinţa locuința arhiereului adormit - – Casa Sfântului Tihon din Zadonsk - – i s-a slujit prima panihidă. De asemenea, în toate bisericile ortodoxe din San Francisco, în toate jurisdictiile jurisdicțiile ortodoxe s-au slujit panihide. Trupul răposatului arhipăstor a fost lăsat în Seattle în grija episcopului Nectarie.

În dimineaţa dimineața zilei de duminică 3 iulie, trupul ierarhului a fost adus în biserica din Seattle. Deşi Deși Liturghia a fost anunţată anunțată pentru orele 7, biserica se umpluse de credincioşi credincioși până la acea oră matinală. După orele 15, sicriul cu trupul vladicăi vlădicăi a sosit cu un avion de pasageri la San Francisco, unde a fost întâmpinat de reprezentanţii reprezentanții clerului, ai obştilor obștilor de calugăriţe şi călugărițe și ai tuturor organizaţiilor organizațiilor ortodoxe ruseştirusești. La aeroport s-a slujit o scurtă litie. În faţa fața noii catedrale arhiepiscopale aştepta aștepta o mulţime uriaşă mulțime uriașă de oameni. Prima panihidă lângă sicriul vlădicăi a fost slujită de episcopul Nectarie, care, printr-un edict al mitropolitului Filaret, fusese atunci numit conducător interimar al eparhiei Americii de Vest. După slujbă, el i-a chemat pe toţi credincioşii toți credincioșii să se atingă de "moaştele" „moaștele” episcopului şiși, după declaraţiile declarațiile martorilor, a fost înţeles înțeles de toată lumea ca însemnând "trupul sfântului"„trupul sfântului”. La sicriul arhiepiscopului veneau şi și clerici de alte confesiuni şi preoţii și preoții catolici spuneau limpede:"Vrem şi „Vrem și noi să ne rugăm la sicriul sfântului vostru"vostru”.

Luni, pe 4 iulie, în catedrala episcopală, a sosit episcopul Sava de Edmonton, care l-a numit pe vlădică "Fericitul" şi„Fericitul” și, cu mai multă îndrăzneală, "făcător „făcător de minuni al epocii sale" şi sale” și a poruncit turmei să i se roage de acum ca unui sfânt.

Miercuri (6 iulie), din mănăstirea Sfintei Treimi din Jordanville (statul New York) au sosit arhiepiscopii Leontie de Chile şi și Averchie de Siracuza şi Troiţkși Troițk, care cu trei ani în urmă şezuseră șezuseră alături de vlădică în sala judecătoriei din San Francisco. Astfel, în acea zi, la sicriul arhiepiscopului Ioan au slujit ierarhii cei mai apropiaţi apropiați din diaspora rusă.

Dar deosebit de sărbătorească a fost slujba de pe 7 iulie, când la catedrala episcopală a stat intâistătătorulîntâistătătorul, mitropolitul Filaret, ca să înceapă ceremonia de priveghere cuprinzând cele şase șase ceasuri. Pe lângă cei 5 ierarhi au mai participat 24 de preoţipreoți, nenumăraţi nenumărați paracliseri şi și 1500 de mireni, astfel încât nici cea mai mare catedrală sinodală nu a putut să-i încapă pe toţi toți cei veniţi veniți să cinstească memoria întemeietorului ei. Cei ce se rugau pentru pacea sufletului vlădicăi au început acum să i se roage chiar lui. Când a început ultima sărutare a trupului, la miezul nopţii nopții de 9 iulie, oamenii deja recunoscuseră practic sfinţenia "moaştelor" sfințenia „moaștelor” adormitului, atingând de sicriul său icoane, cruci, şi și flori, arhiereii engolpioane şi și chiar pe copii, dorind să-i sfinţească sfințească prin atingerea de trupul sfinţitsfințit.

Râvna credincioşilor faţă credincioșilor față de trupul adormitului ierarh avea cel mai real temei. În ciuda căldurii de iulie din San Francisco, trupul neîmbălsămat nu arăta semne de putrezire. Începând de duminică (3 iulie), reprezentanţii reprezentanții biroului orăşenesc orășenesc de pompe funebre măsurau zilnic temperatura trupului, la fiecare trei ore, şi și nu au descoperit nici un fel de modificări. Vădita neputrezire a "moaştelor" „moaștelor” arhipăstorului rus a produs o puternică impresie vicepreşedintelui vicepreședintelui biroului de pompe funebre.

Conducerea de stat americană i-a dat cinstirea cuvenită vlădicăi şi și au acceptat ultima dorinţă dorință a turmei sale, modificând legea care nu prevedea posibilitatea înmormântării trupului unui episcop la temelia unei catedrale zidite de el. Deja la 5 iulie, preşedintele președintele comitetului de supraveghetori, a acceptat rugămintea miilor de ortodocşi ortodocși precum şi și a avocatului O'Hara, care îl cinstea mult pe vlădică, dând permisiunea înmormântării trupului episcopului în catedrală, iar pe 11 iulie, comisia a promulgat în unanimitate o hotărâre care satisfăcea această rugăminte. Astfel,Vlădică Ioan a fost înmormântat într-o criptă la baza catedralei arhiepiscopale din San Francisco.

Pe 4 septembrie, în ziua pomenirii sfântului prooroc Moise, văzătorul de Dumnezeu, la care Vlădica Vlădică Ioan avea mare evlavie, directoarea aşezământului așezământului Sfântului Tihon din Zadonsk, M. A. Sahmatova, a avut un vis. Se făcea că din catedrală spre aşezământ așezământ se îndreaptă o mare procesiune, cu steaguri bisericeştibisericești, purtând chipul şi și sicriul Vladicăi şi Vlădicăi și cântând. Când sicriul a fost adus în casă, Vlădică a ieşit ieșit din cameră camera lui, îmbrăcat în rasă, purtând un omofor violet şi și epitrahil şiși, apropiindu-se de uşile împărăteştiușile împărătești, a început să-i ungă pe toţi toți cei adunaţi adunați cu mir sfinţit sfințit (la fel cum făcea şi și în timpul vieţiivieții). După miruire, oamenii au început să se risipească şiși, după plecarea lor, s-a apropiat şi și Sahmatova, iar Vlădică, miruind-o şi și pe ea, i-a repetat de două ori: "SPUNEŢI „SPUNEȚI LUMII CĂ DEŞI DEȘI AM MURIT, SUNT VIU"VIU”. Trezindu-se, ea şiși-a notat cu emoţie emoție aceste cuvinte, spuse atât de hotărât şi și convingător. Ea le-a înţeles că înțeles ca pe o chemare a Vlădicăi ca lumea să-i ceară ajutorul şi și după plecarea lui la cele veşniceveșnice.

Faptele minunate săvârşite săvârșite de vlădică după moarte, care sunt cunoscute, sunt şi și mai multe decât cele din timpul vieţiivieții. Ele s-au săvârşit şi săvârșit și prin arătarea sa directă oamenilor, ca răspuns la rugăciunile lor, şi și după ce se slujeau panihide, şi și prin harul uleiului sfinţit şi sfințit și a altor obiecte sfinţite sfințite luate din cripta lui de la temelia catedralei din San Francisco.<ref>[http://www.saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2008.htm Site în limba engleză unde se descriu, prin intermediul credincioşilor credincioșilor care s-au rugat Sfântului Ioan spre izbăvirea din diferitele nevoi şi și din boală, minunile săvârşite săvârșite de Sfântul Ioan]</ref>

În numele Tatălui şi și al Fiului şi și al Sfântului Duh! A existat dintotdeauna printre ruşi credinţa conform căreia episcopii Bisericii Ortodoxe mor "câte trei" (desigur, în decursul unei anumite perioade de timp). Mi-am amintit de ea tocmai acum. Acum un an şi jumătate, la puţin timp după Sinodul Episcopilor Bisericii din Diaspora, a murit bătrânul Arhiepiscop Ştefan. Atunci, cu numai un an în urmă, Biserica orfană a Diasporei a însoţit "spre ţărâna pământului" cu rugăciuni pe părintele ei duhovnicesc şi întâistătător al multora, vrednicul de pomenire, neuitatul bătrân, Mitropolitul Anastasie. Iar acum, în final, al treilea nume.

IeriA existat dintotdeauna printre ruși credința conform căreia episcopii Bisericii Ortodoxe mor „câte trei” (desigur, în timpul privegherii decursul unei anumite perioade de timp). Mi-am amintit de toată noapteaea tocmai acum. Acum un an și jumătate, a venit un telefon urgent de la Episcopul Nectarie puțin timp după Sinodul Episcopilor Bisericii din CaliforniaDiaspora, a murit bătrânul Arhiepiscop Ștefan. Atunci, prin care ni se aducea trista veste conform căreia unul dintre venerabilii ierarhi ai Bisericii noastrecu numai un an în urmă, Vicar Biserica orfană a Diasporei a însoțit „spre țărâna pământului” cu rugăciuni pe părintele ei duhovnicesc și întâistătător al Ierarhului Întâistătătormultora, arhipăstorul ascetvrednicul de pomenire, Arhiepiscopul Ioanneuitatul bătrân, Mitropolitul Anastasie. Iar acum, murise subit în Seattlefinal, unde se dusese cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Veste zdrobitoareal treilea nume.

Gândindu-mă acum la Vlădică IoanIeri, îmi vine în minte o întâmplare timpul privegherii de acum mai bine toată noaptea, a venit un telefon urgent de treizeci de ani, când răposatul meu părinte, la Episcopul DimitriNectarie din California, cunoscând necazurile şi tristeţile prin care-l aşteptau pe Fericitul Mitropolit Antonieni se aducea trista veste conform căreia unul dintre venerabilii ierarhi ai Bisericii noastre, Ierarhul Vicar al Ierarhului Întâistătător al Bisericii Diasporei din Iugoslavia, l-a invitat pe acesta la Harbinarhipăstorul ascet, Arhiepiscopul Ioan, murise subit în Orientul ÎndepărtatSeattle, unde viaţa bisericească începea să se îmbunătăţeascădusese cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. "Te vei odihni aici, Vlădică", scria Episcopul DimitriVeste zdrobitoare. Mitropolitul Antonie răspunse astfel:

"PrieteneGândindu-mă acum la Vlădică Ioan, îmi vine în minte o întâmplare de acum mai bine de treizeci de ani, când răposatul meu părinte, Episcopul Dimitri, cunoscând necazurile și tristețile care-l așteptau pe Fericitul Mitropolit Antonie, Ierarhul Întâistătător al Bisericii Diasporei din Iugoslavia, l-a invitat pe acesta la Harbin, în Orientul Îndepărtat, unde viața bisericească începea să se îmbunătățească. „Te vei odihni aici, Vlădică”, scria Episcopul Dimitri. Mitropolitul Antonie răspunse astfel: „Prietene, deja sunt foarte bătrân. Sunt atât de slăbit încât nu mă pot gândi la vreo călătorie, decât la cea spre cimitir... Dar, fiindcă nu-ţi ți pot fi de ajutor, îţi îți trimit - – ca pe un adevărat suflet al meu - – pe Episcopul Ioan. Acest om mic, plăpând, care arată ca un copil, în care se petrece o minune de statornicie şi și severitate, acum,într-o vreme a încremenirii spirituale generale..." ”

Astfel l-a descris acest mare Avvă al său, pe încă tânărul şi și de curând hirotonitul Vlădică Ioan. Iată cum arăta atunci Vlădică Ioan, şi aşa și așa a şi și rămas. Dar chiar şi și în vremea noastră, înaintea ochilor noştrinoștri, el a fost acelaşi același exemplu de "minune „minune de asceză statornică"statornică”, un remarcabil exemplu de viaţă viață duhovnicească şi și rugătoare.

Vlădică Ioan se ruga neîncetat; Vlădică Ioan se ruga peste tot. Ieromonahul Metodie, un tânăr ce se potrivea duhovniceşte duhovnicește într-o oarecare măsură cu Vlădică, aflându-se încă la Harbin, pe bună dreptate observa: "Noi toţi „Noi toți începem să ne rugăm, dar Vlădică Ioan nu are nevoie să înceapă; el e într-o stare de rugăciune permanentă..."”. Indiferent de ce schimbări aveau loc în situaţia situația lui materială, în condiţiile condițiile de viaţa şi viața și de lucru ale Vlădicăi Ioan, rugăciunea şi dumnezeieştile și dumnezeieștile slujbe aveau pentru el o importanţă covârşitoare.importanță covârșitoare. Nimic nu-l putea distrage de la aceasta. Nimeni nu poate avea toate calităţilecalitățile, nimeni nu poate avea toate darurile. Fiecare dintre noi poate greşigreși, nimeni nu este slobod de greşealăgreșeală. Dar cei care intrau în legătură cu Vlădică Ioan, omul rugăciunii, arhipăstorul ce se îngrijeşte îngrijește de suflete, gata în permanenţă permanență să sară în ajutorul lor, cei care au simţit simțit puterea rugăciunii lui, fie personal ori prin cei apropiaţi apropiați lui-aceşti – acești oameni nu-l vor uita niciodată pe Vlădică, purtând întotdeauna în inimile lor amintirea plină de recunoştinţă faţă recunoștință față de acea căldură şi și lumină pe care el o împărtăşeaîmpărtășea.

Vlădică s-a dus, iar acea neîncetată rugăciune cu care se învăpăia marele nostru rugător, rugându-se neobosit "de „de dragul nostru şi și pentru noi toţi" toți” a fost întreruptă. Dar Biserica din Diaspora nu-l va uita. Suntem încredinţaţi încredințați că Vlădică Ioan va avea îndrăzneala şi și va găsi milă la înfricoşătorul înfricoșătorul scaun al Domnului Slavei, şi și acolo se va ruga pentru cei apropiaţi apropiați ai lui şi și pentru turma sa, la fel cum se ruga şi și când era pe pământ... Iar datoria noastră, datoria unei iubiri pline de recunoştinţărecunoștință, este să răspundem cu rugăciune la rugăciunile lui. Să ne rugăm pentru sufletul lui curat, ca Domnul să-l odihnească împreună cu sfinţiisfinții. Amin.

Alesule făcător de minuni şi și slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii întregi reverşi reverși mirul cel de mult preţ preț al inspiraţiei duhovniceşti şi mulţimea inspirației duhovnicești și mulțimea minunilor tale. Noi cu dragoste te lăudăm şiși-ţi ți cântăm ţie ție acestea: Bucură-te, sfinte ierarhe Ioane, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Ca un înger trimis de către Creatorul a toată făptura, apărut-ai în aceste timpuri, ca prin mila lui Dumnezeu să te îngrijeşti îngrijești de pământeni. Văzând frumuseţea virtuţilor frumusețea virtuților tale, preafericite Ioane, aşa îţi așa îți strigăm:

Bucură-te, cel ce cu frică şi și cutremur voia lui Dumnezeu o ai împlinit;Bucură-te, cel ce în tainice virtuţi virtuți harul dumnezeiesc l-ai arătat;Bucură-te, ascultător din depărtare al celor aflaţi aflați în suferinţăsuferință;Bucură-te, grabnic ajutător plin de iubire pentru aproapele tău şi și pentru mântuirea lui;

Văzând revărsarea îmbelşugată îmbelșugată a virtuţilor virtuților tale, Sfinte Ierarhe slăvite Ioane, ca un izvor de viaţă viață dătător cu minunile tale ne adăpi pe noi, cei ce strigăm cu credinţă credință lui Dumnezeu: Aliluia!

De Dumnezeu înţelepţite înțelepțite Ioane, cel ce plin ai fost şi și de teologhisire. În tine cunoştinţa cunoștința de Dumnezeu a izvorât din nou, împreună cu milostivirea faţă față de omenirea pătimitoare. Pentru aceea, învaţăînvață-ne şi și pre noi să-L cunoaştem cunoaștem pre Dumnezeu Cel Adevărat şi și cu umilinţă umilință să-ţi ți cântăm:

Bucură-te, vas de mult preţ preț al darului Duhului Sfânt;Bucură-te, dreptule acuzator al necredinţei şi necredinței și falselor învăţăturiînvățături;Bucură-te, plinitor sârguincios al dumnezeieştilor dumnezeieștilor porunci;

Prin puterea dumnezeiescului har, părinte milostiv ai fost pentru orfani şi și dascăl bun pentru cei tineri, crescându-i în frica lui Dumnezeu şi pregă-tinduși pregătindu-i pentru slujirea lui Dumnezeu. Pentru aceea, fiii tăi duhovniceşti duhovnicești se îndreaptă către tine, cântându-I cu mulţumire mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Cu adevărat te-ai învrednicit, părinte Ioane, să fii preamărit de corurile cereşticerești, căci nici unul dintre pământeni nu poate să descrie măreţia măreția faptelor tale. Noi însă, dăruindu-I lui Dumnezeu tot ce avem mai bun, ţie ție acestea-ţi ți cântăm:

Bucură-te, căci prin iubirea ta nemărginită, toate popoarele şi și toate seminţiile semințiile ai cuprins;Bucură-te, luminător strălucit şi și iubitor de toţitoți;Bucură-te, chip al blândeţii duhovniceştiblândeții duhovnicești;Bucură-te, dulce mângâietor al celor lipsiţi şi deznădăjduiţilipsiți și deznădăjduiți;

Copleşiţi Copleșiți de mulţimea mulțimea faptelor tale evlavioase şi și pline de dragoste, nu ştim știm cum să te lăudăm mai cu vrednicie, o fericite Ioane! Căci ai ajuns până la capătul lumii, propovăduind Evanghelia şi și salvându-i pre ceilalţi ceilalți din întuneric. Pentru aceea, mulţumindumulțumindu-I lui Dumnezeu pentru lucrările tale apostoleştiapostolești, să-I strigăm: Aliluia!

Oamenii credincioşi credincioși de pretutindeni, contemplând viaţa viața ta, s-au mirat de minunile tale descoperite din mila lui Dumnezeu chiar în acest veac de apoi. De asemenea, şi și noi ne minunăm de slava lui Dumnezeu arătată prin tine şi și cu frică strigăm:Bucura-te, invatatorul învățătorul celor afundati in afundați în bezna necredinteinecredinței;Bucura-te, cel ce ai condus poporul tau tău din Extremul Orient in în Occident;Bucura-te, fantana fântâna de miracole revarsata revărsată de Dumnezeu;Bucura-te, cel ce cu iubire si rabdare indreptezi și răbdare îndreptezi pre cei ratacitirătăciți;Bucura-te, grabnica grabnică alinare a celor ce se caiesc căiesc de pacatele păcatele lor;Bucura-te, calauzitor călăuzitor al celor ce inainteaza înaintează pre calea cea dreaptadreaptă;Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele părintele nostru, facatorule făcătorule de minuni al vremurilor din urmaurmă!

Ca o rază de lumină divină te-ai arătat, fericite Ioane, furtunile cele aprige împrăştiinduîmprăștiindu-le, iar pe cei aflaţi aflați pre insulă, de vârtejurile primejdioase prin rugăciuni păzindu-i şi și cu semnul crucii îngrădindu-i. PăzeştePăzește-ne şi și pe noi, cei ce te cheamă în ajutor şi învaţăși învață-ne cu îndrăznire să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Toţi Toți cei care s-au învrednicit de puternicul tău ajutor, fericite Ioane, în necazuri şi și întâmplări te-au văzut, ca pe un îndrăzneţ îndrăzneț mijlocitor înaintea Tronului dumnezeiesc şi și grabnic ajutător la nevoie. Pentru aceea şi și noi nădăjduim către mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu, strigând către tine:

Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale ne izbăveşti izbăvești din nevoi;

Bucură-te, cel ce pregăteşti belşug pregătești belșug de bunătăţi bunătăți celor sărmani;

O, Sfinte Ierarhe Ioane, ca un nou Moise gângav te-ai arătat, scoţând scoțând poporul tău din robie. IzbăveşteIzbăvește-ne şi și pe noi din prinsoarea păcatului şi și din cursa vrăjmaşului vrăjmașului mântuirii noastre, ca să strigăm către Dumnezeu: Aliluia!

O, bunule Păstor! Bucură-te, căci ai strălucit prin rugăciunile tale fierbinţi şi fierbinți și ai săvârşit săvârșit imposibilul, reuşind reușind să convingi autorităţile autoritățile lumii acesteia să se îndure de cei păstoriţi păstoriți de tine. Pentru aceea şi și noi împreună cu ei mulţumindmulțumind, îţi îți cântăm:Bucură-te, sprijin de nădejde celor ce te cheamă cu stăruinţăstăruință;Bucură-te, cel ce izbăveşti izbăvești de moartea cea nedreaptă;Bucură-te, cel ce păzeşti păzești de cleveteală şi și calomnii;Bucură-te, apărătorul celor nevinovaţi nevinovați de cătuşecătușe;

Bucură-te, cel ce nimiceşti nimicești minciuna şi și descoperi adevărul;

Dorind cu înflăcărare a-i proslăvi pe Sfinţii Sfinții din vechime ai Apusului înstrăinat de adevăr, tu ai restabilit cinstirea lor în Biserica Ortodoxa, o iubitorule al preacuvioşilor preacuvioșilor Răsăritului şi și Apusului! În Ceruri sălăşluind sălășluind acum împreună cu ei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei care-I cân-tăm cântăm pe pământ lui Dumnezeu: Aliluia!

Nou cuvios ales al lui Dumnezeu văzându-te, apărut-ai în aceste vremuri din urmă, împreună cu Sfinţii Sfinții Ierarhi ai vechii Galii. ŞiȘi, precum unul dintre aceştiaaceștia, ai însufleţit însuflețit turma ta a păstra Credinţa Credința Ortodoxă, aşa așa cum o mărturiseau şi și ei odinioară în Apus. Pentru aceea, ajută-ne să rămânem în adevărata credinţă şi credință și pe noi, cei ce-ţi ți cântăm ţie ție unele ca acestea:Bucură-te, noule Martine, prin înfrânarea, nevoinţele şi nevoințele și minunile tale;Bucură-te, noule Ghermane, prin mărturisirea credinţei credinței Ortodoxe;

Bucură-te, noule Grigorie, prin cinstirea şi și proslăvirea cuvioşilor cuvioșilor lui Dumnezeu;Bucură-te, noule Fauste, prin dragostea ta nobilă şi și prin râvna cea mo-nahiceascamonahicească;Bucură-te, noule Cezarie, prin păstrarea cu stricteţe strictețe a canoanelor dum-nezeieştii dumnezeieștii Biserici;

Stranie minune vedem la sfârşitul vieţii sfârșitul vieții tale, mult pătimitorule Sfinte Ioane. Căci trimis fiind în Lumea Nouă, ca să propovăduieşti propovăduiești acolo creştinismul creștinismul primelor veacuri, ai suferit prigoană, fiindcă ai dorit să rămâi drept, pregătindu-ţi ți sufletul pentru Împărăţia Împărăția cerească. Mirându-ne acum de răbdarea şi și de suferinţele suferințele tale, cu mulţumire mulțumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Lucrătorule desăvârşit desăvârșit în via lui Hristos, cel ce n-ai cunoscut odihna până la sfârşitul vieţii sfârșitul vieții tale trudnice, ajută-ne şi și nouă, nevrednicilor, în lucrările noastre să rămânem credincioşi credincioși până la sfârşit sfârșit lui Dumnezeu. Pentru aceea, şi și noi te lăudăm, minunate Ioane, cuviosul lui Dumnezeu, cântându-ţi aşați așa:Bucură-te, cel ce ai răbdat până la sfârşitsfârșit, dobândind mântuirea;Bucură-te, că te-ai învrednicit a muri în faţa fața icoanei Maicii Domnului;Bucură-te, păstrător credincios al credinţeicredinței, în mijlocul prigoanei celei nedrepte;Bucură-te, că bun păstor al turmei fiind, moartea o ai primit, ca un ierarh cârmuitor, sezândșezând;Bucură-te, că după moarte, prin miraculoasa ta întoarcere, turma ţiți-ai consolat;Bucură-te, săvârşitorul săvârșitorul multor minuni pentru cei ce aleargă la racla ta, cu credinţă şi credință și cu dragoste;

Toată firea îngerească s-a bucurat de înălţarea înălțarea sufletului tău la Ceruri. Pentru aceea, şi și noi mirându-ne de minunile tale făptuite pre pământ şi și descoperite prin lucrarea Sfântului Duh, lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Ritorii cei mult vorbitori nu pot descrie asprimea Sfintei tale vieţivieți, dreptule părinte Ioane, lăcaş Sfinţit lăcaș Sfințit al lui Dumnezeu, Celui de necuprins. O, ce minunată arătare dumenezeiascădumnezeiască, descoperită în veacul nostru puţin puțin credincios! Pentru aceea, necontenit, cu mare glas te mărim, cântându-ţi ți acestea:Bucură-te, palat al dumnezeieştilor dumnezeieștilor porunci;Bucură-te, mică şi și firavă adăpostire, în care a încăput frumuseţea lăcaşurilor îngereştifrumusețea lăcașurilor îngerești;

Bucură-te, liman în care toate suferinţele îşi suferințele își află grabnic vindecare;

Lumea voind s-o mântuiască, izbăvitorul tuturor trimis-a un nou Sfânt printre noi, chemându-ne astfel prin el din adâncurile sumbre ale păcatu-lui. Auzind această chemare a ta la pocăinţăpocăință, noi, cei săraci în virtuţivirtuți, lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Zid eşti ești tuturor celor ce aleargă către cereasca ta mijlocire, părinte Ioane. Pentru aceasta, îngrădeşteîngrădește-ne şi și pe noi de atacurile demonilor şi și ne izbăveşte izbăvește de suferinţesuferințe, năpaste şi și nevoi pe noi, cei ce cu credinţă credință strigăm către tine:Bucură-te, vederea celor orbi sufleteştesufletește;Bucură-te, căci prin puterea rugăciunii, ai întors la viaţă viață pe cei aflaţi aflați în agonie;Bucură-te, cel ce păzeşti păzești de răzvrătire şi și de războiul cel dintre noi;

Bucură-te, părinte binevoitor al celor însinguraţi şi părăsiţiînsingurați și părăsiți;

Viaţa Viața ta fericite Ioane, a fost ca un imn închinat Preasfintei Treimi, încercându-i pe toţi toți prin gândurile, cunoştinţele şi cunoștințele și faptele tale minunate. Fiindcă ai tălmăcit cu atâta înţelepciune înțelepciune poruncile adevăratei credinţecredințe, călăuzindu-ne cu credinţăcredință, nădejde şi și dragoste, lui Dumnezeu Unul în Treime să-I cântăm: Aliluia!

Luminător strălucit al Ortodoxiei ai fost pentru cei aflaţi aflați în întunericul necunoştinţeinecunoștinței, o păstorule ales al turmei lui Hristos. Aşa şi Așa și după adormirea ta, celor neştiutori neștiutori le dezvălui adevărul, luminând sufletele credincioşilorcredincioșilor, care aduc această cântare:Bucură-te, luminare a celor necredincioşi necredincioși cu dumnezeiască înţelepciu-neînțelepciune;Bucură-te, curcubeu al paşnicei pașnicei bucurii pentru cei blânzi şi și umili;Bucură-te, tunet înfricoşător înfricoșător pentru cei ce stăruie în păcat;Bucură-te, fulger ce loveşti lovești în eresuri;

Bucură-te, torent de gânduri dumnezeieştidumnezeiești;

Harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu, revărsându-l cu dărnicie asu-pra asupra noastră, pe acesta cu evlavie recunoştinţă recunoștință îl primim noi toţitoți, cei ce alergăm către atotputernica ta mijlocire. O, prealăudate părinte Ioane, proslăvind minunile tale, lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Înălţând Înălțând imnuri de laudă către Domnul, corul ceresc se bucură, că El n-a uitat această lume decăzută şi și necredincioasă, arătându-şi voinţa și voința Sa atotputernică în tine, blândul şi și umilul Său slujitor. O, prealăudate părin-te părinte Ioane, cu toţi Sfinţii toți Sfinții minunându-ne, ne închinăm ţie şi ție și te cinstim aşaașa:Bucură-te, noule astru ce străluceşti strălucești în Ceruri;

Bucură-te, noule Iona, care prooroceşti proorocești pieirea drept urmare a păcate-lorpăcatelor;Bucură-te, noule Botezător, care îi chemi pe toţi toți la rugăciune şi pocăin-ţăși pocăință;Bucură-te, noule Pavele, cel ce ai îndurat toate greutăţile greutățile propovăduirii Evangheliei;Bucură-te, noule apostole, propovăduitorul credinţei credinței celei pline de fru-museţefrumusețe;

O, Prealuminate şi și preaminunate cuvios al lui Dumnezeu, Ierarhe Ioane, părintele nostru, mângâierea tuturor celor scârbiţiscârbiți, primeşte primește acum prinosul rugăciunii noastre şi și roagă-te către Domnul să ne izbăvească de focul gheenei prin mijlocirea ta cea bineplăcută lui Dumnezeu, căci tu singur după moarte ai zis: “Spuneţi„Spuneți-le oamenilor: deşi deși am murit, sunt viu”. Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşiiarăși

Ca un înger trimis de către Creatorul a toată făptura, apărut-ai în aceste timpuri, ca prin mila lui Dumnezeu să te îngrijeşti îngrijești de pământeni. Văzând frumuseţea virtuţilor frumusețea virtuților tale, preafericite Ioane, aşa îţi așa îți strigăm:

Bucură-te, cel ce cu frică şi și cutremur voia lui Dumnezeu o ai împlinit;Bucură-te, cel ce în tainice virtuţi virtuți harul dumnezeiesc l-ai arătat;Bucură-te, ascultător din depărtare al celor aflaţi aflați în suferinţăsuferință;Bucură-te, grabnic ajutător plin de iubire pentru aproapele tău şi pen-tru și pentru mântuirea lui;

Alesule făcător de minuni şi și slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii întregi reverşi reverși mirul cel de mult preţ preț al inspiraţiei duhovniceşti şi mulţimea inspirației duhovnicești și mulțimea minunilor tale. Noi cu dragoste te lăudăm şiși-ţi ți cântăm ţie aces-teație acestea: Bucură-te, sfinte ierarhe Ioane, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

O, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, bunule păstor şi și tainicule văzător al sufletelor omeneştiomenești! Acum te rogi înaintea Prestolului dumnezeiesc, precum singur ai zis: “Deşi „Deși am murit, sunt viu”. Roagă-L pe Dumnezeu Cel Atotmilostiv să ne dăruiască iertare de păcate, ca să ne recăpătăm puterea duhovnicească, să scăpăm de amărăciunea acestei lumi şi și să strigăm către Domnul, ca să ne dea smerenie şi inspiraţie duhovni-ceascăși inspirație duhovnicească, cuget dumnezeiesc şi și duh evlavios în toate căile noastre. Tu care ai fost ocrotitor milostiv al orfanilor şi și îndrumător încercat pe pământ, fii acum călăuză şi și pentru noi, ca un nou Moise, iar în discordiile bisericeşti povaţă bisericești povață atotcuprinzătoare a lui Hristos. Ascultă plângerea tinerilor des-cumpăniţi şi descumpăniți și de îndrăcire cuprinşicuprinși; scutură lâncezeala plictiselii abătută asupra păstorilor, slăbiţi slăbiți de atacurile lumii acesteia şi și care zac ţintuiţi țintuiți de duhul toropelii zadarnice. Cu lacrimi te rugăm pe tine, o, închinătorule înflăcaratînflăcărat, vino şi și la noi, cei care în negura patimilor suntem afundaţiafundați, aşteptand așteptând îndrumările tale părinteştipărintești. Luminează-ne cu lumina neînserată unde te afli tu acum, rugându-te pentru fiii tăi, împrăştiaţi împrăștiați pe toată suprafaţa suprafața pământului, dar îndreptaţi îndreptați cu iubirea lor plăpândă către lumină, acolo unde sălăşluieşte sălășluiește Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine cinstea şi Împărăţiași Împărăția, acum şi și pururea şi și în vecii vecilor. Amin!

*Cu cât omul se află mai mult sub lucrarea harului sfintei împărtăşanii şi împărtășanii și cu cât se uneşte unește mai strîns strâns cu Hristos, cu atît atât mai mult se va desfăta de părtăşia părtășia cu Hristos şi și în împărăţia împărăția Lui, ce va să vină.

*Pedepsindu-l, Domnul îi arata în acelaşi același timp poporului rus calea spre mântuire, făcându-l propovăduitorul ortodoxiei în întreaga lume. Diaspora rusa rusă a raspândit răspândit ortodoxia în toate colţurile colțurile lumii; majoritatea ruşilor exilaţi rușilor exilați sunt, chiar dacă ei nu ştiuștiu, propovăduitori ai ortodoxiei… Ruşilor ortodoxiei... Rușilor din străinatate străinătate le-a fost dat sa străluceasca să strălucească în întreaga lume în lumina ortodoxiei, în asa așa fel încât alte popoare, vazând văzând faptele lor bune, să-L slaveasca slăvească pe Tatăl Carele este în ceruri si sași să-și obţină obțină astfel mântuirea… mântuirea... Diaspora va trebui sa să se angajeze pe calea căintei şicăinței și, dupa după ce va fi obţinut izbavirea obținut izbăvirea prin rugăciuni către Dumnezeu şi și prin renaştere spiritualarenaștere spirituală, va fi capabila capabilă să facă să renască şi și patria noastrăa noastră aflată în suferinţăsuferință.*Moscova cea păcătoasă, capitala păcătoasei Rusii, de-a lungul istoriei se întâmpla să se prăbuşească prăbușească până la fund, dar apoi iarăşi iarăși se scula, pentru că nu i se stingea conştiinţa dreptăţii conștiința dreptății în faţa fața lui Dumnezeu. *Din Rusia lipseşte lipsește duhul vieţiivieții, lipseşte lipsește bucuria vieţiivieții. Toţi Toți se tem acolo de acest duh, ca de draci. *Fiecare dintre noi are păcatele lui proprii, personale. Dar există şi și păcate colective, pentru care este vinovat întregul popor.*Evanghelia lui Hristos trebuie să fie propovăduită în toate limbile din lume într-un context ortodox. Numai atunci va veni sfârşitulsfârșitul.

#''Noi Minuni Ale Sfantului Sfântului Ioan de San Francisco'', Editura Egumenita, Galați, 2004.#Sfantul Sfântul Ioan Maximovici, ''Predici și Îndrumări Duhovnicești'', Editura Sofia, București, 2006.

*[http://sfioanmaximovici.wordpress.com/ Un blog dedicat Sf. Ioan Maximovici] - – acatistul, viața, icoane, predici, minuni, mărturii