'''Sfântul [[Ioan ]] Maximovici''' (1896–1966) este unul din [[sfinți]]i ierarhi al secolului XX. Manifestând diferite forme de sfințenie, el a fost în același timp un mare [[teolog]] inspirat de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] și „nebun întru Hristos”, un zelos [[ierarh]] misionar și un apărător al săracilor, un ascet desăvârșit și un părinte iubitor pentru orfani. Asemenea lui Moise, el și-a scos turma din robie, conducând-o din China în lumea liberă. Urmaș al primilor [[apostol]]i, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tămădui [[suflet]]ele și trupurile suferinde. Străbătând prin vălul timpului și al spațiului, el cunoștea și răspundea gândurilor oamenilor înainte ca aceștia să le exprime. Fericitul Ioan răspândea o putere ce-i atrăgea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale [[Minune|minuni]]. Această era puterea iubirii lui Hristos – marea taină inaccesibilă înțelegerii lumești.