76 de modificări
Modificări
m
→Viaţa
[[Image:2809-hariton-palestina.jpg|left|frame|Sf. Hariton]]Sfântul Hariton s-a născut și a crescut la Iconium, în Asia Mică, în timpul împărăției lui Aurelian (270-276). Hariton, cunoscut în Iconium pentru credința și virtutea lui, a fost arestat, a mărturisit credința și a fost chinuit la începutul [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuției]] lui Dioclețian (303). Eliberat de judecător, el s-a refugiat în Egipt până la sfârșitul persecuției.
Pe la anul 322, pe când făcea un [[pelerinaj]] în [[Țara Sfântă]], Hariton a fost luat prizonier de către tâlhari în drum spre [[Ierusalim]], într-un loc numit Faran (Wadi el-Paran). Ceata de tâlhari l-a dus în peștera lor, dar peste noapte au murit toți pe când beau vin dintr-o sticlă în care un șarpe și-a vărsat veninul. Luând această întâmplare ca pe un semn de la [[Dumnezeu]], Hariton a rămas timp de mai mulți ani în acea peșteră, în asceză și rugăciune, până în 330 când înmulțirea [[ucenic]]ilor în îl obligă să întemeieze o [[lavră]] la Faran (distrusă de perși la marea invazie de la anul 614).
Căutător de [[isihie]], [[cuvios]]ul Hariton a plecat din nou în [[sihăstrie]] și s-a așezat într-o peșteră retrasă pe [[Muntele Ispitirii]] de lângă [[Ierihon]], în locul numit Dukas sau Dok. Și aici însă ucenici s-au adunat în jurul lui, așa încât la 340 a întemeiat o a doua lavră, la Duka (și ea distrusă de perși la 614, și reînființată în anii 1875/95, ca mănăstirea ortodoxă greacă Carantania).
