2.314 modificări
Modificări
Pagină nouă: {{În curs}} '''Ascultarea''' este foarte importantă în ortodoxie. Tuturor ni se cere să ascultăm de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se afirmă că „ascultarea e...
{{În curs}}
'''Ascultarea''' este foarte importantă în [[ortodoxie]]. Tuturor ni se cere să ascultăm de [[Dumnezeu]]. În [[Sfânta Scriptură]] se afirmă că „ascultarea e mai bună decât o jertfă bună” (I Regi 15:22).
==Tipurile ascultării==
În creștinismul ortodox, există mai multe tipuri de ascultări. Îndeplinirea acestor ascultări este ascultare de Dumnezeu.
===Ascultarea de părinți===
Încă din [[Vechiul Testament]], Dumnezeu a cerut omului să-și ascute părinții. Aceasta este a cincea poruncă a decalogului: „Cinstește pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-și fie șie bine și să trăiești ani mulși pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ți-l va da.” (Ieșirea 20:12) Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] zice că uneori Dumnezeu, din cauza slăbiciunii noaste omenești, ne făgăduiește în Biblie daruri și trai bun pe pământ.<ref>Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Matei”</ref> O astfel de făgăduință este în citatul biblic de mai sus.
Copilul trebuie să nu-și asculte părinții atunci când aceștia îi dau o poruncă anticreștină. În situația în care părinții nu îi dau voie să plece la [[mănăstire]] pentru a se face [[monah]], copilul are dreptul să nu-i asculte. Dar în mod normal, copiii n-au voie să încalce porunca părintească. Canonul 16 al sinodului local de la Gangra (340) are următoarea pedeapsă: „Dacă oarecare fii s-ar depărta de părinți, mai ales de cei credincioşi, sub pretext de evlavie, și nu ar da cuvenita cinste părinților, prefăcându-se de către ei evlavia, să fie [[anatema]].”<ref>http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-locale.html</ref>
===Ascultarea de duhovnic===
Fiecare creștin trebuie să-și găsească un [[duhovnic]], adică un [[preot]] la care să se spovedească regulat și să se lase îndrumat de acesta pentru a se mântui și a-și afla misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu în viață. Duhovnicul este părintele spiritual al creștinului care s-a lăsat îndrumat de el.
===Ascultarea de stăpânire===
[[Sfânt]]ul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] afirmă: „Tot sufletul a să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă. Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea b. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire?: Fă binele şi vei avea laudă de la ea; căci ea ţie îţi este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu'n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârşeşte răul.” ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 13 1:4) Din această cauză, Biserica nu încurajează revoluțiile.
Omul este dator să asculte de legile statului, dar există și aici anumite excepții. Dacă, de exemplu, statul obligă preoții sau episcopii să facă cununii religioase homosexualilor, o asemenea lege nu trebuie respectată.
===Ascultarea de egumen===
Toți [[călugăr]]ii dintr-o [[mănăstire]] sunt obligați să asculte de [[egumen]]ul lor. Ascultarea monahilor de egumen este mai strictă decât cea a mireanului de [[duhovnic]]. De exemplu, se poate întâmpla ca egumenul să ceară unui monah să îndeplinească o ascultare, care să pară că este [[păcat]], dar de fapt trebuie îndeplinită.
În cazul în care monahilor li se cere să îndeplinească ascultări peste puterile lor, se pot adresa [[episcop]]ului locului.
===Ascultarea de soț===
Femeia este datoare să asculte de bărbatul ei, după cum scrie în [[Sfânta Scriptură|Scriptură]]: „Femeile să li se supună bărbaţilor lor precum Domnului; pentru că bărbatul îi este cap femeii, aşa cum şi Hristos îi este cap Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” ([[Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel|Efeseni]] 5:22-23)
Însă Apostolul Pavel nu-l scutește pe bărbat de datoriile sale față de soție: „Bărbaţilor, iubiți pe femeile voastre așa cum și [[Hristos]] a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea” (Efeseni 5:25).
==Note==
<references />
'''Ascultarea''' este foarte importantă în [[ortodoxie]]. Tuturor ni se cere să ascultăm de [[Dumnezeu]]. În [[Sfânta Scriptură]] se afirmă că „ascultarea e mai bună decât o jertfă bună” (I Regi 15:22).
==Tipurile ascultării==
În creștinismul ortodox, există mai multe tipuri de ascultări. Îndeplinirea acestor ascultări este ascultare de Dumnezeu.
===Ascultarea de părinți===
Încă din [[Vechiul Testament]], Dumnezeu a cerut omului să-și ascute părinții. Aceasta este a cincea poruncă a decalogului: „Cinstește pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-și fie șie bine și să trăiești ani mulși pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ți-l va da.” (Ieșirea 20:12) Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] zice că uneori Dumnezeu, din cauza slăbiciunii noaste omenești, ne făgăduiește în Biblie daruri și trai bun pe pământ.<ref>Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Matei”</ref> O astfel de făgăduință este în citatul biblic de mai sus.
Copilul trebuie să nu-și asculte părinții atunci când aceștia îi dau o poruncă anticreștină. În situația în care părinții nu îi dau voie să plece la [[mănăstire]] pentru a se face [[monah]], copilul are dreptul să nu-i asculte. Dar în mod normal, copiii n-au voie să încalce porunca părintească. Canonul 16 al sinodului local de la Gangra (340) are următoarea pedeapsă: „Dacă oarecare fii s-ar depărta de părinți, mai ales de cei credincioşi, sub pretext de evlavie, și nu ar da cuvenita cinste părinților, prefăcându-se de către ei evlavia, să fie [[anatema]].”<ref>http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-locale.html</ref>
===Ascultarea de duhovnic===
Fiecare creștin trebuie să-și găsească un [[duhovnic]], adică un [[preot]] la care să se spovedească regulat și să se lase îndrumat de acesta pentru a se mântui și a-și afla misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu în viață. Duhovnicul este părintele spiritual al creștinului care s-a lăsat îndrumat de el.
===Ascultarea de stăpânire===
[[Sfânt]]ul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] afirmă: „Tot sufletul a să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă. Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea b. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire?: Fă binele şi vei avea laudă de la ea; căci ea ţie îţi este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu'n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârşeşte răul.” ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 13 1:4) Din această cauză, Biserica nu încurajează revoluțiile.
Omul este dator să asculte de legile statului, dar există și aici anumite excepții. Dacă, de exemplu, statul obligă preoții sau episcopii să facă cununii religioase homosexualilor, o asemenea lege nu trebuie respectată.
===Ascultarea de egumen===
Toți [[călugăr]]ii dintr-o [[mănăstire]] sunt obligați să asculte de [[egumen]]ul lor. Ascultarea monahilor de egumen este mai strictă decât cea a mireanului de [[duhovnic]]. De exemplu, se poate întâmpla ca egumenul să ceară unui monah să îndeplinească o ascultare, care să pară că este [[păcat]], dar de fapt trebuie îndeplinită.
În cazul în care monahilor li se cere să îndeplinească ascultări peste puterile lor, se pot adresa [[episcop]]ului locului.
===Ascultarea de soț===
Femeia este datoare să asculte de bărbatul ei, după cum scrie în [[Sfânta Scriptură|Scriptură]]: „Femeile să li se supună bărbaţilor lor precum Domnului; pentru că bărbatul îi este cap femeii, aşa cum şi Hristos îi este cap Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” ([[Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel|Efeseni]] 5:22-23)
Însă Apostolul Pavel nu-l scutește pe bărbat de datoriile sale față de soție: „Bărbaţilor, iubiți pe femeile voastre așa cum și [[Hristos]] a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea” (Efeseni 5:25).
==Note==
<references />
