Încă din [[Vechiul Testament]], Dumnezeu a cerut omului să-și ascute părinții. Aceasta este a cincea poruncă a decalogului: „Cinstește pe tatăl tău şi și pe mama ta, ca să-și fie șie bine și să trăiești ani mulși pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ți-l va da.” (Ieșirea 20:12) Sfântul [[Sfânt]]ul [[Ioan Gură de Aur]] zice că uneori Dumnezeu, din cauza slăbiciunii noaste omenești, ne făgăduiește în Biblie daruri și trai bun pe pământ.<ref>Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Matei”</ref> O astfel de făgăduință este în citatul biblic de mai sus.

Copilul trebuie să nu-și asculte părinții atunci când aceștia îi dau o poruncă anticreștină. În situația în care părinții nu îi dau voie să plece la [[mănăstire]] pentru a se face [[monah]], copilul are dreptul să nu-i asculte. Dar în mod normal, copiii n-au voie să încalce porunca părintească. Canonul 16 al sinodului local de la Gangra (340) are următoarea pedeapsă: „Dacă oarecare fii s-ar depărta de părinți, mai ales de cei credincioşicredincioși, sub pretext de evlavie, și nu ar da cuvenita cinste părinților, prefăcându-se de către ei evlavia, să fie [[anatema]].”<ref>http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-locale.html</ref>

[[Sfânt]]ul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] afirmă: „Tot sufletul a să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotriveşte împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşteîmpotrivește. Iar cei ce se împotrivesc îşi își vor atrage osândă. Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea b. Vrei dar să nu-ţi ți fie frică de stăpânire?: Fă binele şi și vei avea laudă de la ea; căci ea ţie îţi ție îți este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu'n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârşeşte săvârșește răul.” ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 13 1:4) Din această cauză, Biserica nu încurajează revoluțiile.

Femeia este datoare să asculte de bărbatul ei, după cum scrie în [[Sfânta Scriptură|Scriptură]]: „Femeile să li se supună bărbaţilor bărbaților lor precum Domnului; pentru că bărbatul îi este cap femeii, aşa așa cum şi și Hristos îi este cap Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” ([[Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel|Efeseni]] 5:22-23) Însă [[Apostolul Pavel]] nu-l scutește pe bărbat de datoriile sale față de soție: „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre așa cum și [[Hristos]] a iubit Biserica și pe Sine S-a dat pentru ea” (Efeseni 5:25). ==Patericul despre ascultare==Au venit odată patru pustnici la marele [[Pamvo]], purtând piei. Și au vestit fiecare fapta cea bună a celuilalt nefiind acela de față. Unul postea mult, cel de al doilea era neagonisitor și cel de al treilea a câștigat multă dragoste. Se spunea încă și despre cel de al patrulea că douăzeci și doi de ani avea de când era sub ascultarea unui bătrân. Le-a răspuns lor avva Pamvo: vă zic vouă, că fapta cea bună a acestuia este mai mare, căci fiecare dintre voi; fapta bună care a câștigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta tăindu-și voia, voia altuia o face. Căci acest fel de bărbați sunt mărturisitori, dacă până la moarte se vor păzi așa.