'''Schitopolis'''<ref>The Hellenistic period saw the reoccupation of the site of Beit She'an under the new name Scythopolis (Ancient Greek: gr. Σκυθόπολις), possibly named after the Scythian mercenaries who settled there as veterans.</ref>, uneori '''Schitopoli''' în literatura română, '''Beit She'an''' sau '''Betșan''' la evrei, este o localitate creștină importantă în epoca bizantinăîn [[Țara Sfântă]], capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409d.Hr..
==Istoria veche și vechipre-testamentarăcreștină==
Săpăturile arheologice din secolul XX au arătat că localitatea este una milenară, cel mai adânc strat arheologic, al 18-lea, dovedind urme umane încă din mileniul V î.Hr.<ref>A se vedea pentru detalii Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Beit_She%27an</ref>.
În [[Vechiul Testament]] localitatea este menționată de mai multe ori sub numele de Beit She'an(sau Betșan), identificare confirmată în scrierile istoricului [[Iosif Flavius]]<ref>Cf. http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis</ref>. Numele grecesc de Schitopolis, din perioada elenistică, este legat de reocuparea localității cu populația scită care a invadat Palestina în secolul al VII-lea î.Hr. (cf. Herodot, I, 103-5), lăsând pe unii dintre veteranii lor în acele locuri (Plinius, "Hist. natur.", V, 16; John Malalas, și "Chronographia", V, in P.G. XCVII, 236; George Syncellus, "Chronographia", 214 etc.). Sub acest nume de Schitopolis, localitatea apare în două locuri sub numele Schitopolisîn cărțile Vechiului Testament, și anume:
*''Cartea a doua a macabeilor'' 12, 29-31:<br>
"29. Şi mergând de acolo, a năvălit asupra cetăţii Schitopolis, ce era departe de Ierusalim ca la şase sute de stadii;<br>
*''Cartea Iuditei'' 3, 10: "Şi şi-a aşezat oştirea între Ghibeea şi Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să îşi adune toate poverile oştirii sale."
==Istoria creștină și bizantină==
Dincolo de vechimea milenară a acestei aşezări, şi dincolo de atestările sale biblice vechi-testamentare, Schitopolisul din perioada bizantină (creștină) avea specificul că era încă puternic elenizat (elenizarea cetăţii începuse în a doua jumătate a sec. II î.Hr.), și filonul creştin din zonă era susţinut cu putere de memoria vie a Sfântului [[Ioan Botezătorul]] şi de un [[monahism]] viu. [[Moaşte]]le Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite în zonă, erau adăpostite într-o biserică închinată lui, atestată în veacul al VI-lea<ref> Pierre Maraval, ''Lieux saints et pèlerinages d’Orient'', Éd. du Cerf, Paris, 2011, p. 286.</ref>, astfel încât Schitopolisul se afla pe traseul unora dintre închinătorii veniţi, unii de foarte departe, la Sfintele Locuri<ref>Agapie Corbu, op.cit.</ref>.
Mai mulți episcopi de Schitopolis sunt cunoscuți<ref>După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis</ref>:
*Bishop Episcopul Patrophilus of Scythopolis was an intimate friend of Ariusde Schitopolis era un prieten apropiat de-al lui Arie, pe care l-a primit la el când acesta (Arie) a fost exilat în Palestina, whom he welcomed when exiled to Palestine in în anul 323. A supporter of ArianismSusținător al arianismului, he took part in the First Council of Nicaea Patrophilus a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la Niceea (325) and various councils of Arians until , precum și la alte sinoade ariene până în anul 360. [[Sozomen and Socrates Scholasticus say that in ]] și [[Socrate Scolasticul]] spun că în anii 354-5 he acted together with Acacius of Caesarea 355 Patrophilus a urzit împreună cu [[Acachie de Cezareeea]] (Caesarea was then the metropolitan see for both Scythopolis and Jerusalem[[Cezareea]] Palestinei fiind la vremea respectivă scaun mitropolitan atât pentru Schitopolis cât și pentru Ierusalim) to depose Bishop ca să-l depună pe episcopul Maximus of Jerusalemal Ierusalimului, care susținea Crezul de la Niceea, și să-l înlocuiască cu Chiril al Ierusalimului, pe care ei îl considerau în mod greșit ca fiind arian <ref>Theophanes, 60B-61B, who supported the Nicene Creedin Philip Amidon, and to replace him with Cyril of JerusalemPhilostorgius: Church History, whom they wrongly thought to be an Arianp.221</ref>.[3] He also supervised the exile of Eusebius of Vercelli to Scythopolis - Eusebius calls him his "jailer". In 359 he was a member of a delegation sent to Emperor Constantius II to protest against depositions of Arian clergy by Basil of Caesarea<ref>Philostorgius, book 4, section 10; Amidon p.69.</ref>.[4] He was deposed by the Council of Seleucia in 359 and died soon after. Philostorgius mentions that in 361 his body was disinterred and his bones scattered during the pagan reaction under Julian<ref>Amidon, p.227</ref>.[5]
*Filip și Atanasie, arieni;
*Saturninus, prezent la [[Sinodul II Ecumenic]] (Constantinopol, 381);
*Teodosie, prieten cu sfântul [[Ioan Gură de Aur]];
*Acacius, prieten cu sfântul [[Chiril al Alexandriei]];
*StSf. Servianus, killed by Monophysites in omorât de monofiziți în 452, honoured on prăznuit la 21 Februaryfebruarie în unele sinaxare;
*Ioan de Schitopolis (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva ereziei monofizite; his major one's a treatise written ca. 530, defending the theory of "dioenergism",[2] against his contemporary Severus of Antioch. Another work attacked the heretic Eutyches, one of the founders of Monophysitism. We have some data about him by Photius, learned bishop of Byzantium. Hans Urs von Balthasar suggested than John was the author of much of Maximus the Confessor's scholia.<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Scythopolis</ref>;
*Theodore, who about 553 was compelled to sign an anti-origenist profession of faith, still preserved (Le Quien, "Oriens christianus." III, 681-94).
==Surse==
*http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis
*http://www.catholic.org/encyclopedia/view.php?id=10629
*http://en.wikipedia.org/wiki/Scythopolis
*https://en.wikipedia.org/wiki/Scythopolis_%28see%29
*http://www.teologie.net/data/pdf/AC-introd-KS.pdf