5.289 de modificări
Modificări
ortografie
În anul 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis o Hotărâre (nr. 5274/2012) prin care stabileşte o regulă unitară de folosire a veşmintelor şi însemnelor arhiereşti, precum şi a culorilor liturgice recomandate pentru fiecare praznic, prilej sau perioadă liturgică. Deşi hotărârea vizează în primul rând veşmintele arhiereşti, reglementarea folosirii culorilor liturgice este propusă, „în scop teologic, liturgic şi estetic”, atât pentru catedrale, cât şi pentru mănăstiri şi pentru parohiile cu posibilităţi materiale.<ref>[http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/5274%20%282012%29%20Folosire%20vesminte.pdf Hotărârea nr. 5274 din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu modalitatea unitară de folosire a mantiei și mitrei, precum și a veșmintelor arhierești de culori diferite, de către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți ierarhi în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe]. </ref>
Cea mai respectată sursă care cuprinde descrirea descrierea schemei coloristice pentru veşmintele liturgice în conformitate cu practica rusească este ''Nastol'naya Kniga Sviashchenno-sluzhitelia'' (''Carte de precepte pentru slujitorii bisericeşti din cinul preoţesc'') a lui Bulgakov, pe care o vom urma şi în cele de mai jos.
===Principii generale===
În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal şase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vineţiu), roşu, albastru şi auriu. Recent au început a se folosi şi veşminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite şi culorile portocaliu stacojiu şi ruginiu.
Alegerea culorilor veşmintelor liturgice se face în funcţie de semnificaţia fiecărei culori. Astfel, ''albul'' reprezintă puritatea luminii harului lui Dumnezeu; ''verde'', culoarea vieţii, a Sfântului Duh şi a lemnului Sfintei Cruci; ''purpuriu'', pentru patima Domnului Iisus Hristos; ''roşu închis'' pentru sângele lui Hristos şi pentru sângele martirilor; ''albastru'' pentru Maica Domnului; ''auriu'' pentru bogaţia bogăţia darurilor Sfântului Duh şi ''roşu deschis'' pentru flacăra intensă a Oastei Duhovniceşti. ''Negru'' este în mod tradiţional culoarea morţii şi a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde ''albul'' este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea şi chinul patimilor şi morţii Domnului). În Rusia, ''roşu'' este culoarea bucuriei, strălucirii şi frumuseţii. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane şi, în mod evident, multiplele culori au semnificaţii diferite pentru variile popoare, astfel că şi folosirea lor poate fi diferită de la caz la caz.
===Practica rusească===
Totuşi, deoarece clerul comunităţilor ruseşti din diaspora – mai ales din America - nu a fost afectat de Revoluţia din 1917, acesta, în marea sa majoritate, continuă tradiţia purtării de veşminte de culorilor diferite.
Practica purtării sau veşmintelor neliturgice de diverse culori vine din vremea stăpânirii turceşti. Imamii musulmani îşi revervaseră rezervaseră dreptul de a purta culorile ''alb'' sau ''negru'', considerând că umilesc astfel clerul creştin, silit astfel să poarte culori mai strălucitoare (pentru a se deosebi de aceştia n.t.)
După ce Biserica Ortodoxă a scăpat de sub constrângerile stăpânirii turceşti, clerul ortodox din fostele teritorii otomane a renunţat să mai poarte sutane de diverse culori; această tradiţie a fost însă continuată de clerul rus.
