5.289 de modificări
Modificări
ortografie
Sinodul a înfiinţat un nou Sfânt Sinod printr-un decret în [[7 decembrie]] 1917. Noul Sinod ea format din doisprezece membrii, cu patriarhul ca preşedinte şi mitropolitul de Kiev ca membru permanent ''ex officio''. Sinodul trebuia să selecteze şase episcopi pentru trei ani. Cinci episcopi aleşi pentru un an trebuiau aleşi din cinci regiuni, câte unul din fiecare regiune, care erau constituite fiecare din treisprezece sau patrusprezece eparhii. Misiunile din America de Nord, [[Biserica Ortodoxă a Japoniei|Japonia]], China şi Urmii erau incluse în regiunea siberiană şi participau la şedinţele sinodului maxim şase luni. Astfel, Sinodul mare se asigura că Sfântul Sinod permanent va avea problematica şi componenţa diversă şi evita formarea unor grupuri ilegitime de interese în cadrul Sinodului aşa cum se întâmplase în vremurile imperiului.
În [[8 decembrie]], Sinodul a emis un decret prin care a stabilit funcţiile şi competenţele Sinodului permanent. Acesta avea responsabilitatea pentru administrarea vieţii interne a bisericii şi avea stabilite patru zone de competenţă: doctrina religioasă, slujbele bisericii, educaţie şi sdministraţie administraţie şi disciplină.
===Consiliul Suprem al Bisericii===
