5.289 de modificări
Modificări
ortografie
Revoluţia din februarie 1917 a modificat mult condiţiile deoarece răsturnarea guvernării autocrate a permis Bisericii să convoace un sinod naţional. Aproape imediat, subiectele au început să fie discutate în revistele religioase şi în congresele eparhiale iar adunările convocate în acest scop au luat în considerare reformele şi au ales delegaţi la Sinodul Bisericii Tuturor Ruşilor. În mai şi iunie 1917, Congresul Tuturos Ruşilor al Directorilor de Şcoli Bisericeşti a fost urmat de Congresul Tuturor Ruşilor al Clerului şi Laicilor. Aceste adunări au analizat subiectele propuse, au clarificat diferenţele şi, în special în Congresul Clerului şi Laicilor, au servit de comisii pregătitoare care au discutat despre reformarea Bisericii pe principiul sobornostului.
Un Sfânt Sinod reconstituit a înfiinţat un Comitet Presinodal în [[29 aprilie]] 1917. Comitetul a formulat reguli pentru alegerea delegaţilor la Sinodul Tuturor Ruşilor şi a înfiinţat secţii de lucru care să pregătească materialul pentru deciziile Sinodului. Aceste secţiuni au pregătit instrucţiuni pentru membrii membri şi au pregătit materiale referitoare la administraţia centrală a bisericii, despre administraţiile eparhiale, despre dreptul bisericesc, parohii, subiecte referitoare la [[dogmă|dogme]] şi practicile liturgice, finanţele bisericii, relaţiile stat-biserică, monahism şi instituţiile şcolare bisericeşti.
În timpul acestor luni şi cu ajutorul materialului pregătit de Comisia Presinodală precedentă din 1906-1907 şi 1912-1916, au fost completate o agendă, regulamente şi materiale pentru sinod. Chiar şi cu nesiguranţa timpurilor din vremea guvernului provizoriu, '''Sinodul Local al Tuturor ruşilor''' a fost convocat pe [[15 august]] 1917, dată care a fost stabilită de Sfântul Sinod în [[5 iulie]] 1917.
