[[Cuvios]]ul '''Paladie''' (gr. Παλλάδιος), născut în Galatia (Asia Mică) la 363 sau 364 și decedat la Aspuna către anul 431, este un autor creștin, [[episcop]] de [[Elenopolis]] în [[Bitinia]] între 400 și 406, apoi de Aspuna în Galatia de pe la anul 412 și până la moarte. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea ''[[Istoria lausiacă]]'' (sau ''Lavsaicon'').
==Viața==
Cuviosul Paladie s-a născut în Galatia, în anul 363 sau 364 şi pare a fi avut o pregătire clasică. S-a făcut [[monah]] prin 386 şi a trăit la început [[monahism]]ul în [[Palestina]], poate în lavra Duca<ref>''Istoria lausiacă'', cap. 48</ref> . Vieţui apoi trei ani cu un ascet, numit Inochentie, în muntele Măslinilor<ref>Ibid., cap. 44</ref>. În timpul vieţuirii acolo, se întâlni cu Rufin şi cu Melania cea bătrânăBătrână.
Se pare că la îndemnul acestora s-a decis să meargă în Egipt, să cunoască monahismul de acolo. După ce-a rămas un an în Alexandria, lângă preotul [[preot]]ul Isidor, care părea să-l fi introdus în modul de viaţă al pustnicilor [[pustnic]]ilor egipteni, plecă în „Singurătate”, aproape de Alexandria, unde a vieţuit sub îndrumarea pustnicului Dorotei.
În 390 plecă în [[Nitria]], apoi în pustia [[Chiliile|Chiliilor]], unde a vieţuit nouă ani. În Chilii a convieţuit mai întâi cu [[Macarie Alexandrinul (]]<ref>''Istoria Lausiacă '' 18)</ref>, apoi cu [[Evagrie Ponticul]]. Acesta avu o influenţă profundă asupra lui Paladie (, care se considera [[ucenic]] "din ceata lui Evagrie" <ref>''Istoria Lausiacă '' 38)</ref>.
În 399, anul morţii lui Evagrie, Paladie se îmbolnăvi şi, la sfatul medicilor, se întorsese în Palestina. Aici convieţui cu Poseidon, la [[Betleem (op. cit]]<ref>''Ibid. '' 36)</ref>. Pe la anul 400 devine episcop de Eleonopole (Elenopolis, Helenopolis) în Bitinia. În 403 luă parte la Sinodul [[Sinod]]ul din Chercia (lângă Calcedon), convocat de [[Teofil de Alexandriaal Alexandriei]], inamicul sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. La acest Sinod, sfântul Ioan Gură de Aur fost condamnat, iar lui Paladie i se reproşă influenţa origenistă[[origen]]istă.
Când sfântul Ioan Gură de Aur fu exilat în 404, Paladie plecă la Roma pentru a-l apăra la papa Inochentie I. Când se întoarse în Constantinopol, în 406, fu arestat şi exilat de împăratul Arcadie în Egipt. Aici vieţui întâi în Siene, apoi la Antinoe, lângă Tebaida.
Abia după încetarea opoziţiei faţă de sfântul Ioan Gură de Aur, Paladie, lăsă Egiptul şi se întorsese în ţara sa, în Galatia. Acolo pare a fi convieţuit cu un preot, pe nume Filorani (<ref>''Istoria Lausiacă '' 45)</ref>. Apoi devine curând episcop de Aspura (<ref>SocrateScolasticul, ''Hist. Ecclesiastica'', VII, 36)</ref>. În această perioadă scrise ''Istoria Lausiacă''. Nu se cunoaşte cu precizie anul morţii.
Le soutien qu== Opera ==Paladie este autorul lucrării ''il apporte à saint [[Ioan Gură de AurIstoria lausiacă]]'', numită așa după destinatarul sau comanditarul ei, cubicularul (postelnicul) Lausos, patriarche de sub împăratul [[ConstantinopolTeodosie al II-lea]]. Scrierea, redactată pe la 419, este un fel de istorie a monahismului egiptean, lui vaut dcare îmbină tradiția biografică cu genul apoftegmatic al 'être exilé 'Patericului Egiptean'' (''Apophtegmata Patrum''). Lucrarea are un mare succes atât în Orient cât și în Occident: este tradusă în latină de Bithynie : il voyage alors en ÉgypteRufin de Aquileea și în coptă. În trecere prin Betleem, Palestine, et peutPaladie îl prezintă pe Ieronim într-être jusqu'en Indeun mod nu foarte elogios.
Il est lPaladie este și autorul lucrării ''auteur Dialoguri (I și II) despre viața sfântului Ioan Gură de l’''[[Istoria lausiacă]]Aur'', nommée d'après son destinatairescrisă către anul 408. Lucrarea conține mărturiile lui Paladie ca martor ocular la intrigile, le cubiculaire Lausospersecuțiile și suferințele sfântului Ioan Hrisostom, sous cu "depunerea" lui (invalidată de Roma) în scopul de a-l îndepărta de pe [[Théodose IIscaun]] : cette histoire du [[monachisme]] égyptien, rédigée vers [[419]], allie la tradition biographique aux ''Apophtegmata Patrum''. Elle remporte un grand succès : elle est traduite en ul patriarhal de [[latin]Constantinopol] par [[Rufin d'Aquilée]] et en [[copte]]. De passage à Bethléem il décrivit [[Jérôme de Stridon]] de manière peu élogieuseîn anul 404.
Il est également lTot lui Paladie i se atribuie și tratatul 'auteur de 'Despre rasele din India și despre brahmani'Dialogues sur la vie de saint [[Jean Chrysostome]]'', vers 408, contenant son témoignage oculaire sur les péripéties de l'inique "déposition" (invalidée par Rome) dont a été victime saint Chrysostome dans le but de le démettre du trône patriarcal de Constantinople en 404. On care ar descrie călătoria lui attribue enfin un traité ''Sur les races d'Inde et les Brahmanes'', décrivant le voyage qu'il fit peut-être en [[Inde]]în India.
== Opera =Ediții===* Migne Patrologia Graeca http://www.documentacatholicaomnia.eu/30_20_0364-0430-_Palladius_Helenopolitanus.html
* Palladius: ''Historia Lausiaca – Die frühen Heiligen der Wüste'', Jacques Laager (éd. et trad.), Manesse Verlag, Zürich 1987. Traduction du grec : ''Histoire lausiaque. Lausakion'' (420), Desclée de Brouwer, 1981.
* ''[[Clavis Patrum Græcorum|CPG]]'' 6036-6038
== Surse ==
*Pr. Dr. [[Dumitru Stăniloae]], "Introducere" la traducerea în limba română a ''Istoriei lausiace'' (Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, București, 2007<ref>După Introducerea la ''Historia Lausiaca'', de Barthelink (1974)</ref>