[[Cuvios]]ul '''Paladie''' (gr. Παλλάδιος), născut în Galatia (Asia Mică) către anul la 363 sau 364 și decedat la Aspuna către anul 431, estu este un autor creștin, [[episcop ]] de [[HelenopolisElenopolis]] în [[Bitinia]] între 400 și 406, apoi de Aspuna în Galatia de pe la anul 412 și până la moarte. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea ''[[Istoria lausiacă]]'' (sau ''Lavsaicon''). ==Viața==Cuviosul Paladie s-a născut în Galatia, în anul 363 sau 364 şi pare a fi avut o pregătire clasică. S-a făcut [[monah]] prin 386 şi a trăit la început [[monahism]]ul în [[Palestina]], poate în lavra Duca<ref>''Istoria lausiacă'', cap. 48</ref> . Vieţui apoi trei ani cu un ascet, numit Inochentie, în muntele Măslinilor<ref>Ibid., cap. 44</ref>. În timpul vieţuirii acolo, se întâlni cu Rufin şi cu Melania cea bătrână. Se pare că la îndemnul acestora s-a decis să meargă în Egipt, să cunoască monahismul de acolo. După ce-a rămas un an în Alexandria, lângă preotul Isidor, care părea să-l fi introdus în modul de viaţă al pustnicilor egipteni, plecă în „Singurătate”, aproape de Alexandria, unde a vieţuit sub îndrumarea pustnicului Dorotei. În 390 plecă în Nitria, apoi în pustia Chiliilor, unde a vieţuit nouă ani. În Chilii a convieţuit mai întâi cu Macarie Alexandrinul (Istoria Lausiacă 18), apoi cu Evagrie Ponticul. Acesta avu o influenţă profundă asupra lui Paladie (Istoria Lausiacă 38). În 399, anul morţii lui Evagrie, Paladie se îmbolnăvi şi, la sfatul medicilor, se întorsese în Palestina. Aici convieţui cu Poseidon, la Betleem (op. cit. 36). Pe la anul 400 devine episcop de Eleonopole în Bitinia. În 403 luă parte la Sinodul din Chercia (lângă Calcedon), convocat de Teofil de Alexandria, inamicul sfântului Ioan Gură de Aur. La acest Sinod, sfântul Ioan Gură de Aur fost condamnat, iar lui Paladie i se reproşă influenţa origenistă. Când sfântul Ioan Gură de Aur fu exilat în 404, Paladie plecă la Roma pentru a-l apăra la papa Inochentie I. Când se întoarse în Constantinopol, în 406, fu arestat şi exilat de împăratul Arcadie în Egipt. Aici vieţui întâi în Siene, apoi la Antinoe, lângă Tebaida.Abia după încetarea opoziţiei faţă de sfântul Ioan Gură de Aur, Paladie, lăsă Egiptul şi se întorsese în ţara sa, în Galatia. Acolo pare a fi convieţuit cu un preot, pe nume Filorani (Istoria Lausiacă 45). Apoi devine curând episcop de Aspura (Socrate, Hist. Ecclesiastica, VII, 36). În această perioadă scrise Istoria Lausiacă. Nu se cunoaşte cu precizie anul morţii.