5.289 de modificări
Modificări
traducere,cred că ăsta e sensul textului respectiv
[[Iustin Martirul și Filosoful]] (+165) numește evangheliile „memoriile apostolilor, numite evanghelii”.
Cu toate acestea, aceste texte nu erau denumite în mod uzual Scriptură aşa cum era numită [[Septuaginta]] şi, mai ales, nu erau lipsite de contestatari. Anumiţi [[eretic]]i au încercat să tăgăduiască veridicitatea unor părţi din canonul Biblic, în special Epistolele Pauline. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, [[Epifanie de Salamina]] (adormit în 402) în ''Panarion'' 29 spune că Nazarineenii au respins epistolele Pauline; Irineu în ''Împotriva ereticilor'' 26.2 spune că ebioniţii l-au respins pe el. Faptele Apostolilor 21:21 prezintă un zvon cum că Pavel ar urmări subminarea Vechiului Testament (vezi Romani 3:8, 31 http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=3). Apostolul Petru spune că epistolele lui au fost denaturate de eretici care le-au întors pe dos "cum au făcut şi cu celelalte Scripturi."2 Petru 3:16 http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=62&cap=3 In the 2nd and 3rd centuries Eusebius' Ecclesiastical History . Eusebiu al Cezareii spune în a sa ,,Istorie bisericeacă”, la 6.38 stated the , că Elchasai "made use of texts from every part of the Old ,,s-a folosit de textele Noului Testament and the Gospels; it rejects the Apostle (Paul) entirely"și de evanghelii; el l-a respins total pe apostolul Pavel”. În aceeași operă, la 4.29.5 says , Eusebiu mai spune că Tatian the Assyrian rejected Paul's Letters and Acts of the Apostles; Asirianul a respins scrisorile lui Pavel și ,,Faptele apostolilor” iar la 6.25 says Eusebiu spune că Origen accepted a acceptat cele 22 canonical books of the Hebrews plus Maccabees plus the four Gospels but Paul "did not so much as write to all the churches that he taught; and even to those to which he wrote he sent but de cărți canonice ale evreilor, Macabeii și cele 4 evanghelii, menționând că Pavel nu a scris tutror bisericilor pe care le-a învățat credința și acelora cărora le-a scris nu le-a few linestrimis decât câteva rânduri."
Împăratul roman [[Constantin cel Mare]] (272-337) a avut un impact foarte mare asupra creştinismului ortodox. Prin al său [[Edict de la Milano]] din 313, creştinii au primit mult mai multă libertate iar conducerea Bisericii a luat o atitudine publică mult mai agresivă. Ca urmare, controversele Bisericii au dus la schisme publice, uneori violente. Constantin a considerat stingerea acestor răscoale religioase ca o sarcină a împăratului de drept divin şi a convocat în 314 Sinodul din Arles împotriva [[Donatism|donatiştilor]] şi apoi [[Primul Sinod Ecumenic]] pentru a fixa unele probleme dogmatice care năpăstuiau Creştinismul timpuriu. O mare parte dintre scrierile creştine au fost pierdute sau distruse în acele vremuri.