6.119 modificări
Modificări
hotarare Sinod 2012
În tradiţia slavă (îndeosebi rusească) a fost elaborată în timp, posibil sub influenţa occidentală, o schemă coloristică destul de complexă, care va fi prezentată în cele ce urmează. În zilele noastre, mulţi membri ai clerului care urmează practica bizantină au preluat şi ei reglementarea din practica slavă.
În tradiţia liturgică a Bisericii Ortodoxe Române se împletesc elemente din tradiţia slavă şi cea grecească, la care se adaugă obiceiurile locale. În privinţa acestora din urmă, tradiţia locală a fost structurată şi în funcţie de dotările materiale mai puţin bogatemodeste. Strămoşii noştri purtau ce veşminte aveau, nedispunând de multe rânduri de veşminte, iar pentru cei din zilele noastre alegerile lor de atunci (legate de motivele amintite) au devenit tradiţie. De altfel, întrucât regulile prezentate mai jos nu sunt absolut obligatorii, mulţi slujitori poartă veşmintele pe care ei înşişi le preferă, fără să ţină seama de recomandări. Pe de altă parte, în continuare, puţini sunt cei care îşi permit un număr mare de seturi de veşminte liturgice complete. În anul 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis o Hotărâre (nr. 5274/2012) prin care stabileşte o regulă unitară de folosire a veşmintelor şi însemnelor arhiereşti, precum şi a culorilor liturgice recomandate pentru fiecare praznic, prilej sau perioadă liturgică. Deşi hotărârea vizează în primul rând veşmintele arhiereşti, reglementarea folosirii culorilor liturgice este propusă, „în scop teologic, liturgic şi estetic”, atât pentru catedrale, cât şi pentru mănăstiri şi pentru parohiile cu posibilităţi materiale.<ref>[http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/5274%20%282012%29%20Folosire%20vesminte.pdf Hotărârea nr. 5274 din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu modalitatea unitară de folosire a mantiei și mitrei, precum și a veșmintelor arhierești de culori diferite, de către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți ierarhi în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe]. </ref>
Cea mai respectată sursă care cuprinde descrirea schemei coloristice pentru veşmintele liturgice în conformitate cu practica rusească este ''Nastol'naya Kniga Sviashchenno-sluzhitelia'' (''Carte de precepte pentru slujitorii bisericeşti din cinul preoţesc'') a lui Bulgakov, pe care o vom urma şi în cele de mai jos.
====Precizări suplimentare====
În afară de aceste reguli generale, există mai ales în practica rusească, în cadrul căreia există o mare diversitate, şi unele alte particularităţi legate de folosirea culorilor veşmintelor liturgice.
=====Alb=====
====Observaţii====
Unde se poate, toate acoperămintele din biserică, inclusiv dvera perdeaua şi chiar sticla candelelor se schimbă în funcţie de culoarea veşmintelor sfinţiţilor slujitori.
În tradiţia grecească se obişnuieşte însă ca dvera şi sticla candelelor să rămână tot timpul ''roşii'', în amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce şi a ouălor aduse, potrivit tradiţiei, de soţia lui Ponţiu Pilat la Cruce, care s-au înroşit când asupra lor a curs Cinstitul Sânge al Domnului Hristos. Totodată că purpuriul, roşul închis intens este şi culoarea imperială, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uşi (pe unde intra şi împăratul Bizanţului spre a se împărtăşi).
