Modificări

Salt la: navigare, căutare

Evanghelia după Marcu

7.072 de octeți adăugați, 16 iunie 2010 22:10
Pagină nouă: '''Evanghelia după Marcu''' este a doua Evanghelie canonică din Noul Testament, scrisă de Apostolul Marcu. Ea este cea mai scurtă dintre cele patru Evanghelii, cea mai...
'''Evanghelia după Marcu''' este a doua [[Evanghelie]] canonică din [[Noul Testament]], scrisă de [[Apostolul Marcu]]. Ea este cea mai scurtă dintre cele patru Evanghelii, cea mai concisă, dar și foarte expresivă.

Simbolul Evangheliei a doua este leul, probabil pentru că ea începe cu predica Sfântului [[Ioan Botezătorul]], care strigă ca un leu în pustie.

==Autorul==
Autorul ei este socotit Marcu, care mai poartă numele de Ioan, fiind amintit de multe ori în cărțile Noului Testament când cu numele evreiesc de Ioan, când cu cel roman de Marcu. El era din Ierusalim, unde mama sa, Maria, avea o casă, în care Mântuitorul, împreună cu [[ucenic]]ii Săi, au mâncat [[Cina cea de Taină]] și unde s-a instituit Sfânta [[Euharistie]]. Marcu L-a cunoscut pe Domnul [[Iisus Hristos]], L-a văzut și ascultat. El și mama sa făceau parte dintr-un cerc mai larg al învățăceilor Domnului. Faptul că Sfântul [[Apostolul Petru|Petru]], scăpând din închisoare, în mod minunat, unde a fost aruncat de Irod Agripa în anul 44, vine în casa Mariei, în care erau adunați mai mulți creștini (Fapte 12, 12-13), înseamnă că această casă era un centru creștin acum și a fost și mai înainte.

După o veche tradiție, Marcu ar fi părăsit Roma în timpul [[persecuție]]i lui Nero, plecând în Egipt, unde a predicat și a murit ca mucenic la Alexandria (a cărei biserica o înființase) pe la anul 89. Biserica Ortodoxă îi [[Praznic|prăznuiește]] memoria la [[25 aprilie]].

===Mărturii interne===
Ioan Marcu a scris Evanghelia a doua în principal după predica Sfântului Apostol Petru, al cărui ucenic a fost. Predica (kerygma) sfântului Petru se regăsește în această evanghelie.

De asemenea, unii autori consideră pasajul Marcu 14, 51-52 ca o semnătură ascunsă a autorului: „Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.” Acest detaliu al tabloului prinderii lui Iisus în grădina Ghetsimani, care nu se regăsește în celelalte evanghelii, l-ar descrie chiar pe tânărul Marcu, care i-ar fi urmat pe ascuns pe Mântuitorul și pe Apostoli, Cina de Taină petrecându-se în casa familiei lui Marcu.

===Mărturii externe===
Că Marcu este autorul acestei evanghelii îl atestă numeroși [[Sfinți Părinți|Părinți]] și scriitori bisericești: [[Papia]], [[Irineu de Lyon]], [[Clement Alexandrinul]], [[Eusebiu de Cezareea]].

Dintre [[Părinții apostolici]] și scriitorii bisericești din primele două secole, Evanghelia a doua este folosită de [[Clement Romanul]], [[Ignatie de Antiohia]], [[Iustin Martirul]], [[Origen]] și [[Tertulian]]. Este citată, de asemenea, de catalogul din [[Fragmentul Muratori]] și în listele Sfinților Părinți: [[Atanasie cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] și [[Grigorie de Nazianz]].

==Limba evangheliei a doua==
Limba în care a fost scrisă Evanghelia a doua a fost limba greacă a dialectului comun (gr. ''koine''). Această limbă se vorbea în tot cuprinsul Imperiului Roman, inclusiv la Roma.

Stilul este simplu, popular, expresiv, plin de amănunte, iar povestirile și descrierile sunt captivante, deși scurte.

==Locul scrierii evangheliei a doua==
Locul în care Marcu a scris Evanghelia sa este Roma, pe la anul 62-63, când este rugat de creștini să le redea în scris predica Apostolului Petru.

Se știe că [[Evanghelist]]ul [[Apostolul Luca|Luca]] scrie Evanghelia sa la anul 63-64, iar acesta, la rândul său, consultase Evanghelia după Marcu.

==Scopul scrierii==
Scopul urmărit de autor este să convingă pe creștinii proveniți dintre păgâni că Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Din acest motiv el le redă viața și faptele Mântuitorului, în rezumat, așa cum le prezentase Sfântul Petru în predica sa.

El nu pune accentul pe [[Vechiul Testament]] (pentru că nu se adresează în principal iudeilor), nici pe învățătura Domnului Hristos, ca [[Apostolul Matei|Matei]], ci pe faptele Sale, căci faptele mai deosebite impresionau pe cei veniți din păgâni.

De aceea, Evanghelistul Marcu subliniază [[minuni]]le prin care: se izgoneau [[demon]]ii, se înmulțea pâinea spre săturarea oamenilor, se liniștea marea, se înviau morții. Tot motivat de acest fapt, Evanghelia a doua dă o dezvoltare mai mare decât celelalte evanghelii [[Învierea Domnului|Învierii Domnului]] și continuă până la înălțare, adică până la cel mai înalt grad de slăvire.

==Planul Evangheliei==
Evanghelia a doua cuprinde 16 capitole și se împarte în două părți. Este precedata de o introducere.

===Introducere (cap. 1, 1-13)===
În Introducere (cap. 1, 1-13), Mântuitorul este prezentat ca Fiu al lui Dumnezeu.

=== Partea I, cap. 1-9===
În partea I (cap. 1, 14 - 9, 50) se descrie activitatea Domnului Hristos în Galileea.

=== Partea a II-a (cap. 10-16)===
Partea a II-a (cap. 10-16) istorisește activitatea Mântuitorului în drum spre Ierusalim și în Iudeea, încheindu-se cu Patimile, Moartea, Învierea și Înălțarea Sa la cer.

==Importanța Evangheliei==
Conținutul Evangheliei descrie desfășurarea activității Mântuitorului spre împlinirea mesianității Sale, nu prin cuvântări, ci prin minuni. Domnul Hristos este primit de popor, la început cu bucurie, apoi mesianismul Sau spiritual dezamăgește entuziasmul popular. Urmează opoziția fariseilor, neînțelegerea rudelor și în sfârșit jertfa Sa pe cruce. Biruința prin Înviere și proslăvirea prin Înălțare la cer încheie opera pământească a Domnului Hristos.

==Învățăturile evangheliei==
===Învățături dogmatice===
* El este recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu de Tatăl (1, 11) la Botez, la Schimbarea la Fata (9, 7)
* este recunoscut și de demoni (1, 23-24; 3, 11; 5, 7)
* Mântuitorul are conștiința mesianității Sale, că este Fiul lui Dumnezeu, prin minunile pe care le săvârșește (1, 31; 2, 9; 4, 39; 5, 30; 6, 41-43, 7, 31-35; 8, 22 s.u.);
* El își încununează opera prin Jertfa de pe cruce (15, 27) și proslăvirea prin înviere (15, 6, 9) și înălțarea la cer (16, 19);
* se afirma [[pronia divină]] (4, 26-29).

===Învățături morale===
* modestia și spiritul de jertfă pentru păstorul de suflete (6, 8-9);
* deosebirea dintre valoarea datoriilor (6, 23) : jurământul trebuie respectat, dar în cazul uciderii lui Ioan Botezătorul, călcarea lui nu constituia un păcat;
* adevărata curățenie (7, 20-23);
* valoarea și forța morală a credinței (7, 28-30; 11, 23);
* prețuirea curățeniei morale a tinerilor (12, 34);
* urmarea lui Hristos, mijloc de a moșteni viața veșnică (10, 29-30);
* condamnarea bogăției (10, 24-25);
* se recomandă smerenia și curățenia sufletească (10, 15);
* urmarea lui Hristos cere suferință (8, 34);
* modestie și slujire (9, 35);
* în așteptarea [[Parusie]]i Domnului, sau a celei individuale, este necesară o perpetuă priveghere (13, 37).

[[Categorie:Noul Testament]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.550 de modificări

Meniu de navigare