353 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
{{Îmbunătăţire}}
'''Monofizitismul''' (gr. mono-physis = o fire) este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost [[Eutihie]] (378 - c. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al [[patriarh]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învăţând că, după Întrupare, [[Iisus Hristos]] a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, aşa cum un cub de zahăr se dizolvă în apă. În consecinţă, Hristos a rămas doar cu o direfire, cea dumnezeiască. Acest fapt este în contradicţie cu [[miafizism]]ul propovăduit de bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|ortodoxe orientale]]
Poziţia lui Eutihie privind monofizitismul este adesea numită '''eutihianism''', poziţie care este în afara Hristologiei formulate de [[Chiril al Alexandriei]] şi care, de asemenea, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credinţa lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia [[nestorianism]]ului, care împărţea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinţei ortodoxe).
