Modificări

'''Sfintele Paşti''' ({{lang-el|gr. Πάσχα}}), sunt sărbătoarea '''Învierii [[Iisus Hristos|Domnului]]'''. ''Paşte'' este transcrierea cuvântului grec, care l-a rândul lui este transcrierea ebraicului ''pesach'', ambele cuvinte însemnând ''trecere'' sau „traversare”''traversare''.

Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi este centrul credinţei creştine ortodoxe. Sărbătoarea este precedată de doisprezece douăsprezece săptămâni de pregătire, care sunt împărţite în: [[Triod#Săptămânile de pregătire|duminicile premergătoare postului]], [[Postul Mare]] şi [[Săptămâna Mare]]. Credincioşii încearcă să parcurgă această perioadă cu [[smerenie]], [[iertare]], împăcare, [[rugăciune]], [[post]], generozitate şi studiul elementelor credinţei. La sosirea sărbătorii, se ţin mai multe slujbe îmbinate într-una singură.

La ceva timp după miezul nopţii din [[Sâmbăta Mare]] se ţine slujba numită [[Slujba de la miezul nopţii]]. În practica slavă, preotul [[preot]]ul intră în mormânt şi ia [[epitaf]]ul, îl duce prin [[Uşile împărăteşti]] şi îl aşează pe masa [[altar]]ului unde rămâne timp de 40 de zile, până la [[Înălţare]]. În practica bizantină, epitaful este deja scos din mormânt (în timpul slujbei numită [[Prohodul Domnului]] din [[Vinerea Mare]], seara).

Slujba învierii începe cu o [[procesiune ]] care are loc la miezul nopţii. Credincioşii ies din biserica neluminată cântând, purtând steagurile[[steag]]urile, [[icoane]], [[lumânări ]] şi [[Evanghelia (liturgică)Evanghelia|Evanghelia (liturgică)Evanghelia]]. Procesiunea ocoleşte biserica şi se întoarce în faţa uşilor principale care sunt închise. În practica greacă, antiohiană şi românească, acum se citeşte Evanghelia care spune că mormântul este gol. În cultul ortodox sirian şi cel românesc (pe alocuri şi la greci), după citirea Evangheliei, preotul bate în uşă şi poartă un dialog cu o persoană din biserică, strigând cuvintele [[Psalm]]ului 23, 7-10: "Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. // Cine este acesta Împăratul slavei? // Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război. // Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. // Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei." În cultul slav nici una din aceste practici nu există. Apoi, se cântă [[Sfintele_Paşti#Imnografie|troparul pascal]] pentru prima dată, împreună cu versurile [[Psalm]]ului 67 (68) care vor preceda toate slujbele acestei perioade:

Uşile sunt deschise şi credincioşi intră în [[biserică]]. Biserica este luminată şi împodobită cu flori. Este mirele ceresc şi simbolul mormântului gol. Preoţii au [[veşminte ]] albe, simbolul [[simbol]]ul hainelor strălucitoare ale învierii de obşte. [[Icoana Sfintelor Paşti]], este aşezată în mijlocul bisericii, acolo unde mai înainte a fost epitaful. Îl arată pe Hristos spărgând porţile iadului şi eliberându-i pe [[Adam şi Eva]] din robia morţii. Preoţii spun frecvent către credincioşi: „Hristos „[[Hristos a înviat!]]” - iar credincioşii răspund: „Adevărat a înviat!” - şi cădeşte icoanele şi poporul.

După intrarea în biserică, se cântă [[canon (imn)|canonul]] pascal atribuit Sfântului [[Ioan din Damasc]] împreună cu troparul [[tropar]]ul Învierii ca refren repetat frecvent. Slujba se termină cu [[Stihiră|stihira ]] pascală:

Apoi, urmează [[Sfânta Liturghie]] care începe cu cânatreacântarea, încă o dată, a troparului festiv împreună cu versurile Psalmului 67 (68). [[Antifon|Antifoanele]] Liturghiei sunt versuri speciale din psalmi care măresc şi slăvesc mântuirea Domnului. Apoi, troparul este repetat iarăşi şi iarăşi. Versul [[botez]]ului din[[Galateni]]: ''Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi îmbrăcat'' (Galateni 3:27) înlocuieşte [[trisaghion]]ul. Citirile îi duc înapoi în timp pe credincioşi, la începuturi, şi prezintă creaţia şi re-creaţia lumii prin Cuvântul Viu al lui Dumnezeu, Fiul Său [[Iisus Hristos]].

Apoi continuă [[Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur]] ca de obicei. Troparul Învierii se cântă iarăşi şi iarăşi. Este cânta şi în timpul împărtăşirii credincioşilor. Pentru creştinii ortodocşi, [[Împărtăşirea ]] în ziua Sfintelor Paşti este foarte importantă. Multe [[Parohie|parohii ]] iau predica pascală a Sfântului Ioan Gură de Aur ca atare şi îi împărtăşesc pe toţi credincioşii care participă la slujbă.

Pentru ortodocşi, sărbătoarea Sfintelor Paşti revelează misterul zilei a opta. Nu este numai o rememorare a zilei istorice a Învierii Mântuitorului. Este şi o cale de a experimenta creare din nou a lumii, o gustare a noii şi fără de sfârşit Împărăţii al a lui Dumnezeu.

Această nouă zi este exprimată pe înţelesul credincioşilor prin lungimea slujbelor pascale, prin repetiţia slujbelor din [[Săptămâna Luminată]] şi prin acele aspecte importante care se menţin în slujbe în următoarele patruzeci de zile până la [[Înălţarea Domnului]]. Aceste patruzeci de zile sunt tratate ca una singură.

În Romania România există tradiţia de a sfinţii pâine (uneori cu imaginea Crucii sau a Învierii desenate pe ea) numită Paşti. Această pâine este sfinţită la Liturghia din Sâmbăta Mare sau spre sfârşitul Sfintei Liturghii din ziua de Paşti în memoria lui Hristos cel Înviat, Care este "Pâinea Vieţii Eterne coborâtă din Ceruri şi care ne hrăneşte cu hrana milei Sale divine." Această pâine, stropită cu vin, este împărţită credincioşilor în loc de anafură şi se mănâncă dimineaţa înainte de orice altceva pe toată durata [[Săptămâna Luminată|Săptămânii Luminate]].

[[Categorie:Articole importantede calitate]]