El este Mesia, Hristosul – Unsul Domnului, prevestit de proorocii [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. El este Mântuitorul lumii, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Omului. Așa cum Îl descriu [[Evanghelia|Evangheliile]], [[Iisus Hristos]] S-a născut din femeie, S-a maturizat, a predicat, a vindecat, i-a învățat pe [[apostoli|apostolii]] Săi și a murit răstignit pe Cruce, iar a treia zi a înviat cu trupul. Apoi S-a inălțat la cer și stă de-a dreapta [[Tatăl|Tatălui]]. Dintre toți oamenii, El singur este fără de păcat.
Scopul lucrării Sale pe pământ a fost de a [[soteriologie|mântui]] umanitatea, pentru ca oamenii să aiba viață veşnica. Tot ce făcut a fost pentru mântuirea noastră, de la povestirea parabolelor şi botezul Său de către [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorul]] pâna la moartea Sa glorioasă și [[Învierea Domnului|Înviere]]. Pentru ceea ce El este și ce a făcut pentru noi, noi avem posibilitatea să devenim după [[Har]] ceea ce El este după fiinţă Fiinţă . Aceasta inseamna a ne [[Îndumnezeire|îndumnezei]], a ne împărtăşi cu Dumnezeirea lui [[Hristos]].
''Main article: [[Sfintele Taine]]''
Sfintele Taine sunt acele lucrări deosebite ale [[harHar]]ului divin prin care omul intră în [[Biserică]] şi se sfinţeşte. Întreaga viață a Bisericii este una dintre Taine. Prin Sfintele Taine, creștinul este unit cu [[Dumnezeu]], şi făcut părtaş dumnezeieştii firi, (II Petru 1,4); totodată, Dumnezeu își face cunoscută prezența în energiile divine, utilizând mijloace (ale lumii)fizice pentru a Se comunica pe Sine oamenilor.
În general, șapte Taine sunt recunoscute, deși numărul nu a fost niciodată fixat dogmatic de către Biserică. Sunt două Taine de inițiere în Biserică, [[botez]]ul și [[mirungere]]a. O alta, [[Euharistie|Sfânta Euharistie]](Împărtășania), completează inițierea și hrănește viața creștinului; aceasta este privită ca cea mai înaltă dintre Taine. Celelalte Taine sunt ocazionale: [[Maslu|Sfântul Maslu]] pentru bolnavi, [[Spovedania|Marturisirea]](Spovedania) pentru pocăință și împăcare cu Biserica, [[Căsătoria]](Cununia) pentru cei uniți prin căsătorie și [[Hirotonie|Hirotonirea]](Preoţia) pentru cei chemați să slujească Biserica în diferitele Trepte Preoţești.
Toate Tainele cer pregătiri înaintemergatoare în viața bisericeasca și astfel nu pot fi administrate persoanelor din afara Bisericii Ortodoxe. O excepție este [[botez]]ul, aceasta fiind Taina care-l unește pe creștin cu Hristos în Biserică, aducându-l pe acesta de la credincios în Hristos([[catehumen]] – cel care se pregătește pentru botez), la membru deplin al [[Biserica|Trupului lui Hristos]].
naturii umane. Omul a fost creat fără de [[păcat]], dar nu ca fiinţa desavarşita; deci, deşi [[Adam]](primul om) a fost creat într-o stare de perfectă curaţie, el avea şi capacitatea de a creşte sufleteşte, de a se asemăna din ce în ce mai mult cu Dumnezeu.
La [[căderea]] omului in păcat, [[Adam şi Eva]] nu numai că au păcatuit prin incălcarea poruncii lui Dumnezeu, dar aceasta a determinat ca şi starea lor [[ontologie|ontologică]] sa se schimbes-a schimbat. Natura umana insăşi nu s-a schimbat , dar chipul lui Dumnezeu din om a devenit întunecat din pricina păcatului, ceea ce constituie o separare ontologică faţă de Dumnezeu. Aşadar, omul căzut in păcat nu este cu totul depravat, dar suferă de boala păcatului care determină ca starea de sfinţenie să fie mult mai greu de ajuns.
Toată omenirea suferă (moarte, boli, şi toate relele) de pe urma păcatului, chiar dacă, să spunem în mod teoretic, o persoană anume nu ar avea nici un păcat. Noţiunea de "vină" nu face parte din antropologia creştin ortodoxă deoarece "vina" aparaţine de legalitatea unei împrejurari şi nu se leagă direct de realitatea existenţei bolii de pacatoşenie.
==SoteriologySoteriologie==''Main articleArticol principal: [[SoteriologySoteriologie]]''
Soteriology is the doctrine of salvationSoteriologia înseamnă doctrina [[soteriologie|mântuirii]]. În [[Biserica Ortodoxă]], prin mântuire se înţelege [[îndumnezeire]](teosis), adică procesul infinitit prin care creştinul se împartaşeşte din ce în ce mai mult cu Dumnezeirea, devenind după [[Har]] ceea ce Hristos este după Fiinţa. Legat de îndumnezeire, Sfântul [[Atanasie cel Mare]], a spus că, "Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca noi să ne facem Dumnezeu." Mântuirea nu cuprinde doar întreaga viaţa pământească a creştinului, ci şi viaţa veşnică a veacului ce va să fie.De multe ori, mântuirea este descrisă în trei trepte: [[catharsis]] (purificarea), [[theoria]] (iluminarea minţii) şi [[teosis]] (îndumnezeirea). In the Orthodox ChurchMântuirea nu înseamna doar a nu păcătui (purificarea), dar reprezintă şi revărsarea crescândă a Luminii Dumnezeieşti peste credincios. Omul devine atât de unit cu Dumnezeu, încat straluceşte prin asemănarea sa cu Dumnezeu, salvation is understood as uneori strălucind în adevăratul sens al cuvântului ca purtător de [[theosisLumină Necreată]]. De multe ori, cei trei termeni care reprezintă treptele manâtuirii se întrepătrund, the infinite process of becoming more and more like Godastfel că numai termenul de îndumnezeire se foloseşte. Omul se poate mântui numai prin Iisus Hristos si numai în Trupul lui Hristos – [[Biserica]]. It is also termed ''deification'' or ''divinization''Mântuirea nu se poate "cumpăra", and its meaning is that the Christian may become more and more soaked with the divine lifeea fiind un dar de la Dumnezeu. Însă, pentru a ajunge la mântuire omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu deoarece Dumnezeu nu va incălca voia libera a omului.Aşadar, becoming by o viaţă dusă în pocainta si participarea la [[graceSfintele Taine]] what Christ is by este felul în care omul conlucreaza cu Dumnezeu. Conlucrarea omului cu Dumnezeu se numeste [[naturesinergie]]. Prin teosis, omul se umple cu viaţa dumnezeiască. As StÎn el se dezvoltă însuşiri dumnezeiesti, dar omul nu devine parte din [[Sfânta Treime]]. Omul se uneşte cu Dumnezeu, dar nu se amestecă cu Dumnezeu. Omul poate deveni dumnezeu dupa Har (Ioan 10,34), dar nu intr-un sens [[Athanasius the Greatpoliteism|politeistic]] said, "God became man so that man might become godci prin înfiere ca fii si fiice ale Celui Preaînalt." By participation in the O clasică figură de stil [[incarnationSfinţii Pariniţi|patristică]]folosită spre descrierea procesului de îndumnezeire este o sabie ţinută în foc şi care capătă treptat proprietaţilefocului (lumină si caldură), man becomes like Christdar rămâne sabie.
Salvation is a process which encompasses not only the whole earthly life of the Christian, but also the eternal life of the age to come. It is often described in terms of three stages—[[catharsis]] (purification), [[theoria]] (illumination) and [[theosis]] (divinization). Salvation is thus not only becoming sinless (purification), but it is also a progress in being filled with the divine light. Additionally, it is becoming so filled with God in union with Him that the Christian shines forth with the likeness of God, sometimes even literally becoming a bearer of the [[uncreated light]]. Though these terms of three stages are sometimes used, there is much overlap between them, and the whole process is often termed ''theosis''.
It is only in and through Christ that man can be saved. Salvation cannot be earned, being a free gift from God. Its acquisition, however, requires man's cooperation with God, because God will not violate the free will of man. Thus, a life of repentance and participation in the [[sacraments]] is the means by which man cooperates with God. This cooperation is termed ''[[synergeia]]'' (synergy).
In theosis, man becomes filled with the divine life. He takes on God's attributes, but he does not become merged with the Holy Trinity. There is union without fusion. Man can become a god by grace, not in a polytheistic sense, but rather in terms of becoming a son or daughter of the Most High by means of adoption. Thus, a classic [[Church Fathers|patristic]] image of theosis is a sword held in a flame—the sword gradually takes on the properties of the flame (light and heat), but remains a sword.
==Clergy==
