Schitul Crasna (județul Gorj)
Schitul Crasna este o mănăstire de călugări din Arhiepiscopia Craiovei, așezată în satul Crasna-Ungureni, comuna Crasna, județul Gorj, la poalele munților Parângului. Este situat la 30 km est de Târgu-Jiu pe șoseaua care duce la Novaci. În august 2010 avea o obște de 8 călugări. Biserica este închinată Sfântului mare mucenic Gheorghe purtătorul de biruință.
Crasna este un toponim slavon care înseamnă „frumoasă”. În documentele istorice apare pentru prima dată menționat la data de 30 iunie 1486, când voievodul Vlad Călugărul întărește jupânului Roman și „popii” (preotului) Jitian mai multe sate, între care și Crasna.
Locuitorii de atunci ai acestui sat au fost învinuiți că au prădat în munți pe Dobromir, marele ban al Olteniei, la trecerea în Transilvania, în ziua de 18 noiembrie 1587. Din această pricină, locuitorii Crasnei, din oameni liberi devin Rumâni. Ei au fost dați urmașilor legali ai lui Calotă, marele slujer, și Gheorghe Logofăt. De la aceștia, satul Crasna ajunge în posesia lui Dumitru Filișanul din Filiași, care o stăpânea în anul 1615. După 21 de ani, în anul 1636, biserica din lemn a fost înlocuită cu cea actuală, zidită din bolovani de piatră de râu și cărămidă. Ctitorul bisericii a fost proprietarul satului Crasna, Dumitru Filișanul, nepotul marelui ban al Olteniei, Dobromir, văr cu Doamna Stanca, soția Domnului Mihai Viteazul (legenda locului spun că din satul Stâncești își are numele doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul).
Pisania (de la 24 septembrie 1637), cioplită în piatră și așezată deasupra ușii de la intrarea în biserică, are următorul text: „Cu vrerea Părintelui, al Fiului și al Sfântului Duh, eu robul lui Iisus Hristos, jupânul Dumitru vel-mare, cu feciorii lui, i-au dat lui Dumnezeu și n-au cruțat avuția, ce au zidit această mănăstire, în zilele bunului voievod Matei Basarab, anul 1637 (văleat 7145), luna septembrie, ziua 24.”
Potrivit unui vechi procedeu de influență bizantină, biserica a fost sfințită fără a fi pictată, ci numai împodobită cu icoane și tâmplă sau catapeteasmă, una din cei mai deosebite din țară. Sub crucea de la Răstignire, pictorul a scos în relief portretul lui Matei Basarab voievod, precum și a lui Ștefan, mitropolitul Țării Românești. Această pictură s-a executat între anii 1648-1654, timp de 6 ani, și a rămas până în zilele noastre o veritabilă capodoperă a picturii și sculpturii românești. Pictura bisericii în interior a fost executată de către Grigorie zugravul și fiul său Ioan, în anii 1756-1757. Pisania picturală se află scrisă în penel deasupra intrării în naos: „Această sfântă biserică a fost zidită din temelie de către Dumitru Filișanul, mare pitariu, în zilele marelui voievod Matei Basarab, fiind egumen la această mănăstire Vartolomeu, fiul popei Ioan Hotinescu din Drăgoiești. Acesta luând blagoslovenie de la Prea Sfinția Sa Părintele Episcop Kir Grigorie, au procurat cele necesare și apoi au pictat-o după cum se poate observa și astăzi.”
În anul 1821, la 24 martie, se aștepta la Schitul Crasna sosirea domnului Tudor Vladimirescu, care însă nu a mai ajuns.
La ctitorirea Schitului Crasna au mai contribuit: jupânița Ilinca Filișanul, Grigorie Socoteanul episcopul Râmnicului, Mina Filișanul, jupânul Mihai Crăsnaru, Bălașa Crăsnaru, Barbu Țundrea, Maria Țundrea, Ioan Țundrea, Andronache Țundrea, Dumitru Ursache, Dumitra Ursache, Galaction episcopul Râmnicului, Constantin Drăgoiescu și alții.
În anul 1938 s-au ridicat din temelie mai multe corpuri de chilii și alte clădiri ale mănăstirii cu ajutorul lui Gheorghe Tătărescu, consilier regal, și al soției sale Aretia, în zilele majestății sale regelui Carol al II-lea.
Alte renovări și reînnoiri s-au făcut mai apoi prin grija Mitropoliei Olteniei și a mitropolitului Nestor Vornicescu, păstrându-se originalitatea și regionalismul stilului.