Teodor Sicheotul

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Cel întru sfinţi părintele nostru Teodor Sicheotul, episcop de Anastasiopolis, a trăit în secolul al VI-lea and şi încă din tinereţe a trăit în pustnicie, nevoindu-se în numele Domnului. Biserica l-a cinstit pe Sf. Teodor ca pe un sfânt de când era încă în viaţă. Sfântul Teodor a trecut la Domnul în anul 613. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 22 aprilie.

Viaţa

Sf. Teodor s-a născut în satul Sicheot din Galatia (în Asia Mică). Pe când se afla încă în pântecele maicii sale, aceasta a avut o vedenie în care i s-a descoperit că fiul ei avea să fie dăruit cu har de la Dumnezeu. Ea îşi dorea ca fiul ei să devină ostaş, astfel că atunci când acesta a împlinit şase ani, i-a dăruit o cingatoare de aur amintindu-i de dorinţa ei, însă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă i s-a arătat, cerându-i să-şi lase fiul să slujească lui Dumnezeu când avea să crească.

La şcoală, copilul Teodor era foarte silitor şi cuminte şi nu se lua niciodată la ceartă cu ceilalţi copii. Încă de la vârsta de opt ani, a căutat să îl imite în nevoinţă pe Ştefan, un călugăr îmbunătăţit care trăia în casa lor, astfel că, în Postul Mare, cu voia mamei sale, sfântul nu mânca la cină altceva decât câte puţină pâine.

La vârsta de zece ani, băiatul se îmbolnăveşte de moarte. Familia lui l-a adus atunci la biserica Sf. Ioan Botezătorul. Două picături de apă s-au scurs de pe icoana Mântuitorului din turla bisericii, iar acestea l-au vindecat. Curând după aceasta, tot cu voia mamei sale, Sfântul a găsit alinare şi singurătatea pe care şi-o dorea ducându-se în timpul nopţii în biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Râvna sfântului era atât de statornică încât mai mulţi membri ai familiei sale au început să îi urmeze în unele din nevoinţele sale.

Nevoinţele Sf. Teodor au devenit din ce în ce mai aspre după ce, la vârsta de doisprezece ani, Hristos i s-a arătat sfântului în vis, zicându-i că acestea îl vor duce la mare şi veşnică bucurie în Împărăţia Cerurilor.

Tânărul sfânt făcea multe şi mari lucrări cu puterea Domnului care lucra prin el. Rugându-se el, Dumnezeu a trimis ploaie într-o regiune care suferea mult de secetă. La vârsta de paisprezece ani, Sf. Teodor a plecat din casa părinţilor săi, mutându-se aproape de biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ca să-şi continue nevoinţele în singurătate. A primit darul vindecării în acea vreme şi l-a vindecat şi pe un tânăr îndrăcit.

Din râvnă şi iubire de Dumnezeu, s-a nevoit trăind vreme de doi ani într-o peşteră, trăind doar cu puţină pâine şi apă pe care i le aducea un diacon, respirând doar printr-o mică deschizătură în peşteră. Sfântul aproape a murit din pricina asprimii vieţii în peşteră, dar şi-a revenit după ce a fost a scos afară de acolo.

Aflând despre evlavia tânărului, episcopul locului, Teodosie l-a hirotonit preot pe Sf. Teodor atunci când acesta avea doar şaptesprezece ani, iar mai târziu el a fost tuns şi în monahism la Ierusalim.

Întorcându-se în locurile sale natale, sfântul a continuat să trăiască în apropierea Bisericii Sf. Gheorghe, vindecând pe mulţi de diferite boli, propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu, înconjurat de monahi care voiau să înveţe din înţelepciunea lui şi să-i urmeze practicile ascetice. Sfântul a reuşit să-şi convingă şi familia să îmbrăţişeze viaţa monahală.

Pe măsură ce înainta în vârstă, Sf. Teodor şi-a înmulţit nevoinţele ascetice. De la Sf. Paşti şi până la Naşterea Domnului, Sfântul a trăit într-o cuşcă de fier atârnată de o stâncă, fiind ferecat cu lanţuri grele şi cu o platoşă de oţel. Altă dată s-a închis într-o peşteră de la Botezul Domnului şi până la Paşti, ieşind doar sâmbăta şi duminica pentru a propovădui cuvântul Domnului. Pentru viaţa lui sfântă şi pentru nevoinţele lui, sfântul a vindecat pe mulţi bolnavi şi îndrăciţi, iar fiarele sălbatice se îmblânzeau în preajma lui, mâncându-i din palmă.

Din pricina numărului mare de monahi adunaţi în jurul său, Sfântul a fost nevoit sa construiască o biserică mare pentru aceştia. Tot în acea vreme, moare episcopul din apropiata cetate Anastasiopolis, iar cetăţenii oraşului cer ca Sf. Teodor să le fie episcop. Lucrând cu mare râvnă pentru bunăstarea Bisericii ca episcop al cetăţii, el nu se bucura de cinstea ce i se aducea şi de viaţa în mijlocul cetăţii, dorindu-şi să se întoarcă la nevoinţele sale pustniceşti. În cele din urmă i s-a îngăduit să-şi părăsească îndatoririle de episcop pentru a se întoarce la slujirea din mănăstirea sa.

Sfântul Teodor a proorocit că Biserica avea să aibă de înfruntat mişcarea iconoclastă. Dezvăluind aceasta Patriarhului Toma al Constantinopolului, sfinţitul patriarh i-a cerut Sf. Teodor să se roage ca el să moară mai curând, ca să nu apuce acele vremuri. Patriarhul Toma a trecut la Domnul în anul 610, cu rugăciunile Sfântului, iar la scurtă vreme Sfântul l-a urmat.

Imnografie

Tropar (glas 2:

Cunoscut fiind din scutece sfinţit, şi arătându-te plin de daruri, ai luinat cu minunile lumea şi mulţimile dracilor le-ai gonit, lucrătorule de sfinţenie, Teodore. Pentru aceasta, roagă-te pentru noi Domnului.

Condac (glas 3)

Ca pe unul ce prin faptele cele bune te-ai suit ca pe o căruţă de foc, purtătorule de Dumnezeu, ai alergat către locaşurile cele cereşti. Şi ca un înger vieţuind împreună cu oamenii ca un om, dănţuieşti împreună cu îngerii. Pentru aceasta te-ai şi arătat locaş dumnezeiesc al minunilor, preacuvioase Teodore.

Legături externe

• ro: Proloagele, 22 aprilie
• ro: Sinaxar, 22 aprilie
• en: St Theodore the Sykeote the Bishop of Anastasiopolis - (OCA)
• en: Theodore the Sykeote] (GOARCH)
• en: Medieval Sourcebook: The Life of St. Theodore of Sykeon