Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Mănăstirea Peşterilor din Kiev)
Salt la: navigare, căutare

Lavra Peșterilor din Kiev (în ucraineană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o mănăstire ortodoxă importantă situată în Kiev, Ucraina, cunoscută și sub numele de Mănăstirea peșterilor Kievului. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 d.Hr.), mănăstirea a rămas un centru major de creștinism ortodox în lumea slavă. În plus, mănăstirea este sediul scaunului Mitropolitului Onufrie (Berezovski) de Kiev, întâistătătorul Bisericii din Ucraina (UOC-MP).

Cuprins

Istoric

Cuviosul Antonie este considerat fondatorul mănăstirii pentru că s-a stabilit într-una din peșterile care acum este componentă a Peșterilor de Departe (cunoscute și ca Peșterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece călugări, au fost excavate noi chilii. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie se găseau și Teodosie și Cuviosul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viață de schimnic, l-a numit pe Valaam egumen (stareț) și s-a retras din comunitate într-o peșteră dintr-un deal care acum este parte a Peșterilor de Aproape (numite și Peșterile lui Antonie).

În vremurile de început, când Teodosie era stareț (1062-1074), a fost construită o clădire din lemn peste Peșterile de Departe iar frații, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peșteri. Pe măsură ce mănăstirea creștea, a apărut necesitatea unei noi reguli mănăstirești. Teodosie a hotărât să folosească regula Mănăstirii Studion din Constantinopol ca model pentru regulile mănăstirii Peșterilor și a trimis un călugăr la Constantipol ca să aducă o copie. În acest timp, Mitropolitul George a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion care i-a dat o copie a regulii monahale a acesteia. Regula Mănăstirii Peșterilor a fost apoi schițat după aceste două copii.

Mănăstirea a fost cu generozitate sprijinită de prinții și boierii din Kiev, care au donat nu doar bani, ci și pământ și clădiri. În plus, mulți oameni educați din zona înconjurătoare au devenit călugări la această mănăstire, făcând-o să devină cel mai mare centru religios și cultural din Rusia Kieveană. Dintre acești călugări, doisprezece au devenit episcopi de-a lungul secolelor XII și XIII.

La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus unde se găsește și Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peșterile de Departe și de Aproape au devenit locuri de izolare și de înmormântare pentru frații din mănăstire. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peșterile de Aproape urmat în 1074 de Teodosie înmormântat în Peșterile de Departe.

În anii următori, mănăstirea a fost atacată de câteva ori. Raidurile importante au fost în 1096, al cumanilor, în 1169 al lui Andrei Bogoliubsky din Vladimir-Suzdal, și în 1203 al Prințului Riuik Rostislavich. În 1240, hoardele invadatoare ale tătarilor, conduși de Baty-Khan, au tăbărât la Kiev, distrugând orașul și mănăstirea. În timpul ocupației tătarilor, călugării s-au mutat în peșteri și au rămas acolo pentru mai mult timp. După fiecare raid bisericile și clădirile erau reconstruite iar sistemul de peșteri și catacombe lărgit. În 1470, mănăstirea a fost reconstruită de către Prințul Semen Olelkovich, ca să fie iarăși distrusă de tătari în 1482.

Din această perioadă și până la sfârșitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puține documente și înregistrări istorice deoarece acestea erau distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul XVI, ne sunt furnizate descrieri ale peșterilor și vieții monahale practicate atunci în mănăstire de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menționau lungimea peșterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină și, de asemenea, amintesc de săvârșirea Sfintei Liturghii în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea și-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de stavropighie de la Patriarhia Constantinopolului. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de lavră.

După Unirea de la Brest-Litovsk din 1596, aceia care au sprijinit unirea și au devenit greco-catolici au încercat să preia controlul lavrei, dar ortodocșii au câștigat și au păstrat controlul. Tiparnița Mănăstirii Peșterilor Kievului, primul tipar din Rusia, a fost înființată în mănăstire în 1615 de către Arhimandritul Yelisei Pletenentsky. Ulterior, mănăstirea a fost restaurată și mărită de către Arhimandritul Petru Movilă, devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înființat școala Mănăstirii Kiev-Pechersk, cu o programă de inspirație "occidentală". În 1632, această școală a fost combinată cu Școala Comunității Epifaniei din Kiev într-un colegiu care mai târziu a devenit Academia Petru Movilă. În 1688, Lavra a fost trecută în subordinea directă a Patriarhiei Moscovei, dar și-a păstrat statutul de stavropighie.

Un incendiu major a avut loc în 1718 cu un impact devastator asupra mănăstirii. Biserica principală și tipografia au fost distruse, o dată cu biblioteca și arhivele. Reparațiile ulterioare au durat zece ani. În 1720, guvernarea lui Petru I a interzis publicarea de cărți noi și a impus cenzura sinodală pentru orice publicație a mănăstirii. Acest lucru a redus semnificativ influența culturală a mănăstirii.

În această perioadă, lavra era foarte mare și acumulare numeroase bogății. Inima mănăstirii era formată de cele două labirinturi de peșteri, chilii, catacombe, din care derivă și numele mănăstirii și în care au trăit și au fost înmormântați călugării. Dar lavra s-a extins mult mai mult. Avea în proprietate trei orașe, șapte orășele, aproximativ 200 de sate și cătune și aproape 70.000 de șerbi. De asemenea, stăpânea unsprezece cărămidării, șase turnătorii de fier, peste 150 de distilerii, peste 150 de mori de făină și aproape 200 de cârciumi. Toate acestea au fost naționalizate de guvernul rus în 1786 și au făcut mănăstirea dependentă de stat.

În aceeași perioadă, guvernul a schimbat organizarea mănăstirii abolind tradiția alegerii sfatul bătrânilor, corpul care conducea mănăstirea. Din acest moment, mitropolitul de Kiev alegea sfatul bătrânilor. În plus, mitropolitul devenea și arhimandritul mănăstirii cu reședința în interiorul mănăstirii. Începând cu secolul al XVIII-lea, a început rusificarea mănăstirii.

La începutul secolul XX, înainte ca bolșevicii să preia puterea, Lavra Adormirii din Kiev-Pechersk a fost sediul a peste o mie de călugări. Era una dintre cele mai faimoase centre de viață religioasă din lumea ortodoxă, vizitată în fiecare an de sute de mii de credincioși. Mănăstirea era renumită pentru moaștele multor sfinți călugări care au fost sanctificați de Petru Movilă în 1643. Toate acestea s-au schimbat după revoluția bolșevică de la sfârșitul anului 1917.

Primele schimbări aduse de autoritățile sovietice au avut loc în 1921. Inițial, autoritățile au confiscat moaștele și obiectele artistice și istorice care aparțineau mănăstirii. Clădirile au primit destinații comerciale sau laice. Multe monumente aparținând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul Lavrei de Viață și Slujbă Religioasă, care includea și colecții din alte muzee ale Kievului. După închiderea completă a mănăstirii din 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu depozit, componentă al Muzeului Tuturor Ucrainenilor, care era constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă și care cuprindeau arhive, biblioteci și ateliere. Această asociație de muzee a fost închisă în 1934 și colecțiile au fost transferate noilor muzee din Kiev. Toate clopotele au fost îndepărtate de oficialitățile sovietice în 1931-1932.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial armata sovietică a minat Catedrala Sfintei Adormiri înaintea trupelor naziste. Explozivii au fost apoi detonați după ce naziștii au ocupat Kievul în 3 noiembrie 1941, deteriorând grav catedrala. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate și numite Moștenirea Cultural Istorică a Peșterilor Kievului, care adăposteau câteva muzee și instituții. De asemenea, o mănăstire cu aproape o sută de călugări a fost admisă până în 1961.

Prin anii 1980 ateismul a început să slăbească iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peșterile de Departe în posesia Exarhatului Ucrainean al Bisericii Rusiei cu ocazia comemorării a o mie de ani de la Botezul rușilor. Odată cu înapoierea Lavrei la Biserică, viața monastică și spirituală a renăscut încet-încet. Călugări tineri s-au adăugat călugărilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput.

Bisericile Lavrei

Catedrala Adormirea Prea Sfintei Născătoare de este locul principal de rugăciune al mănăstirii. Alte biserici sunt următoarele:

Biserica Nașterii Mântuitorului (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
Biserica Nașterii Maicii Domnului
Biserica Întrării în Biserică a Maicii Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Aproape)
Biserica Buneivestiri (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
Biserica Sfintei Treimi
Biserica Înălțării Sfintei Cruci, construită între 1700 - 1704
Biserica Zămislirii Sfintei Ana
Biserica Tuturor Sfinților
Biserica Venerabililor Părinți Antonie și Teodosie
Biserica Soborului Sfinților din Pechersk
Biserica Soborului Tuturor Sfinților

Administrație

  • Prea Fericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului și Întregii Ucraine este arhimandrit și stareț al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
  • Eminența Sa Pavel, Arhiepiscop de Vișgorod și Vicar al Mitropoliei Kievului His Eminence Pavel, Archbishop of Vyshgorod and Vicar of Kiev Metropolia, a devenit superiorul Lavrei din 1994.

De asemenea, Lavra este sediul Academia și Seminarul Teologic din Kiev care și-a reînceput activitatea în 1989.

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi