Catacombe

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Hristos Bunul Păstor: pictură murală pe zidul unei catacombe din Roma. „Bunul Păstor” era una din temele iconografice cele mai răspândite din catacombele ce adăposteau mormintele martirilor din primele două secole creștine. Reprezentat într-o ipostază asemănătoare lui Orfeu în cultele păgâne, Hristos apare aici sub chipul unui tânăr păstor imberb, într-o tunică scurtă, ținând pe după umeri o oaie.

Catacombele (gr. "κατά κυμβής (katá kymbḗs)" sau "κατά κύμβας (katá kýmbas)", termen care s-ar traduce aproximativ prin „înspre vale/râpă” desemnau inițial un anumit district din Roma. Ulterior, a ajuns să desemneze locurile de îngropăciune creștine subterane de pe teritoriul întregului Imperiu roman. Catacombe au fost descoperite în Anatolia, Malta, Africa de Nord, în orașe ca Napoli, Paris, Siracuza, Trier (Germania) sau Alexandria (Egipt). Principalele și cele mai cunoscute catacombe creștine sunt însă cele de la Roma (circa patruzeci la număr). Situate de-a lungul vechilor drumuri romane – Via Via Appia, Via Ostiensis, Via Labicana, Via Tiburtina și Via Nomentana, acestea poartă de obicei numele sfinților martiri de secolul al IV-lea ale căror moaște erau îngropate acolo.

Construcția catacombelor a început în secolul al II-lea. Erau inițial folosite ca locuri de refugiu în timpul persecuțiilor, pentru celebrările euharistice, pentru înmormântarea morților și pentru slujbele de pomenire [1] Spre sfârșitul secolului al V-lea, acestea au încetat să mai fie folosite pentru înmormântări și au rămas doar ca loc de celebrare a slujbelor religioase în amintirea morții mucenicilor. Până în secolul al IX-lea, catacombele au sfârșit prin a nu mai fi folosite deloc până în 1578, când au fost redescoperite.

Hristos, sec. al IV-lea, în catacomba Commodillei. Această pictură murală este o reprezentare timpurie a lui Hristos cu barbă. Abia în secolul al IV-lea s-a răspândit reprezentarea iconografică a unui Hristos identificabil ca iudeu, cu barbă și părul lung, elemente atipice în cultura romană a vremii

Inscripțiile, simbolurile și picturile de pe pereți, arcade și sarcofagele din catacombe sunt o bogată sursă de informație despre arta creștină timpurie și despre modul în care se rugau creștinii primelor veacuri, fie că e vorba de imagini ale lui Hristos reprezentat ca Bunul Păstor, reprezentări ale minunilor din Noul Testament, etc. Opaițele (mici lămpi cu ulei) folosite pentru iluminarea coridoarelor și a mormintelor din catacombe erau împodobite cu simboluri creștine precum crucea, porumbelul, monograma hristică, Chi-Rho, simbolul peștelui sau pâinile. Printre inscripții, apar frecvent rugăciunile pentru cei răposați, pentru cei nou botezați, pentru curaj și răbdare în încercări.

După încetarea persecuțiilor, ca urmare a Edictului de la Milano din anul 313, care recunoștea creștinismul ca religie licită, practica îngropării creștinilor în catacombe (situate în afara zidurilor orașului, la o oarecare distanță) a intrat în declin, fiindu-le preferate mormintele de suprafață din cimitirele organizate în jurul bisericilor, iar multe dintre moaștele martirilor creștini au fost transferate în biserici.

Note

  1. În tradiția romană, morții erau mai degrabă incinerați, iar monumentele închinate morților erau de obicei supraterane.

Surse și lecturi suplimentare

en:Catacombs, după:
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi