Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sinodul Local al Arhiepiscopiei Antiohiene
de la stânga la dreapta: Episcopul Marcu, Episcopul Vasile, Episcopul Anton, Mitropolitul Filip, Episcopul Iosif, Episcopul Toma, Episcopul Alexandru
Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă Antiohiană Auto-guvernată a Americii de Nord
Jurisdicție Biserica Antiohiei
Tipul eparhiei Arhiepiscopie auto-guvernată
Întemeiere 1924
Episcop actual Mitropolitul Filip
Scaun New York
Reședință Englewood, New Jersey
Teritoriu canonic Statele Unite şi Canada
Limbă liturgică engleză, arabă, spaniolă
Tradiție muzicală cântarea bizantină, cântarea rusă
Calendar Iulian Revizuit
Număr de credincioși (estimat) între 51,000 şi 380,000
Site web oficial Antiochian Archdiocese
Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în America
Orthodox us.gif
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie)
Ortodoxia în America (bibliografie)
Reacția bizantină la autocefalia OCA
Adunarea din Ligonier
ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară

OCA - Română - a Moscovei
ROCOR - Sârbă
ale Patriarhiei Ecumenice:
Albaneză - Carpato-Rusă
Belarus - Greacă - Ucraineană:
Palestiniană/Iordaniană

Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul
Sfânta Cruce
Sfânta Treime
Sfântul Gherman
Sfântul Tihon
Sfântul Sava
Sfânta Sofia
Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC
OCF - OCL - OCMC - OCLife
- OISM - OTSA - SCOBA
Editaţi această casetă

Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord este singura jurisdicţie a Bisericii Antiohiei din SUA şi Canada cu jurisdicţie exclusivă asupra credincioşilor ortodocşi antiohieni din aceste ţări. Întâistătătorul actual este Prea Fericitul Filip (Saliba), Arhiepiscop de New York şi Mitropolit al întregii Americi de Nord.

Cuprins

Istoria Arhiepiscopiei

Articol principal: Istoria ortodoxiei antiohiene în America

Primul episcop ortodox hirotonit în America de Nord, Sfântul Rafael Hawaweeny, a fost hirotonit de către Biserica Ortodoxă Rusă din America pentru a-i păstori pe credincioşii arabi din SUA şi Canada. Arhiepiscopia Antiohiană îşi are rădăcinile în activitatea sa Iniţial, el a venit în America ca arhimandrit în 1895 la cererea membrilor Societăţii Voluntare a Sirienilor Ortodocşi, un grup filantropic de faţadă al cărui scop principal era să menţină legăturile dintre ortodocşii arabi care trăiau în Statele Unite. Astfel, el a venit în Statele Unite şi a fost primit, canonic, sub omoforul episcopului Nicolae (Ziorov) al Aleutinelor, exarh al Bisericii Ruse în America în acea vreme.

La sosirea în New York, Părintele Rafael a înfiinţat o parohie în Manhattanul de jos care, atunci, era centrul comunităţii emigranţilor sirieni. Din 1900, totuşi, 3,000 din aceşti imigranţi s-a mutat dincolo de râul East River, schimbând astfel centrul vieţii lor cu Brooklyn. De aceea, în 1902, parohia a cumpărat o biserică foarte mare pe Pacific Street. Biserica a primit hramul Sfântul Nicolae Făcătorul de minuni, a fost renovată conform cerinţelor cultului ortodox şi apoi sfinţită în 27 octombrie 1902, de către Sfântul Tihon din Moscova. Catedrala Sfântul Nicolae a fost mutată mai târziu pe strada State Street din Brooklyn şi este considerată astăzi catedrala mamă a Arhiepiscopiei.

La cererea Sfântului Tikhon, Părintele Rafael a fost ales vicarul său, a fost hirotonit la Catedrala Sfântul Nicolae ca episcop de Brooklyn şi şi-a întărit autoritatea pentru păstorirea creştinilor ortodocşi arabi din America. Nu mult timp după acestea, el a fondat revista Al-Kalimat (Cuvântul), a publicat cărţi de slujbă în arabă care au fost folosite în America, Orientul Mijlociu şi în întreaga diasporă a ortodocşilor arabi. Sfântul Rafael a adormit în Domnul la vârsta de 54 de ani în 27 februarie 1915, după puţini dar fructuoşi ani de păstorire.

Catedrala Ortodoxă Antiohiană Sfântul Ilie din Ottawa, Canada
Cu toate acestea, după ce revoluţia bolşevică a aruncat Biserica Ortodoxă Rusă şi credincioşii ei de pretutindeni în haos, credincioşii ortodocşi arabi din America de Nord, cutremuraţi şi de moartea mult-iubitului lor ierarh, Sfântul Rafael, the Orthodox Arab faithful in North America, au hotărât să se supună canonic direct Patriarhiei Antiohiei. Din cauza conflictelor interne, totuşi, credincioşii ortodocşi antiohieni din America de Nord s-au împărţit în două arhiepiscopii, de New York şi Toledo, cuprinzându-i, în general, pe cei loiali Bisericii Antiohiei şi respectiv pe cei loiali Bisericii Rusiei. Această împărţire a ortodocşilor arabi a rezultat, în principal, din loialitatea împărţită a ierarhilor care s-au alăturat ei înşişi în acea perioadă unii la Mitropolia Rusă, ceia care au fost implicaţi în formarea acum defunctei Bisericii Catolice Ortodoxe Americane şi cei care au ales să se supună canonic direct Sfântului Sinod antiohian.

Odată cu semnarea Articolelor de Reunificare de către Mitropolitul Filip (Saliba) şi Mitropolitul Michael (Shaheen) în 1975, cele două arhiepiscopii ortodoxe antiohiene s-au unit sub numele de Arhiepiscopia Americii de Nord (acum cu sediul central în Englewood, New Jersey). Mitropolitul Filip a devenit întâistătătorul arhiepiscopiei nou formate iar Mitropolitul Michael a devenit episcop vicar. De atunci, arhiepiscopia a cunoscut o creştere rapidă şi importantă prin convertirea multor protestanţi evanghelici—atât individual cât şi congregaţii întregi, în special prin includerea majorităţii membrilor Bisericii Ortodoxe Evanghelice în anii ‘80—şi, de asemenea, prin evanghelizarea în curs şi prin emigrarea arabilor ortodocşi din Orientul Mijlociu.

Arhiepiscopia astăzi

Întâistătătorul actual este Mitropolitul Filip (Saliba), care este asistat de alţi şase episcopi eparhiali în păstorirea celor nouă eparhii ale Arhiepiscopiei în creştere, care este cea de a treia cea mai largă jurisdicţie creştin-ortodoxă din America de Nord, având în componenţă 236 de comunităţi (din care 38 sunt misiuni). Estimările numărului credincioşilor se situează între 51,320 şi 84,000[1] până la 380,000[2] în funcţie de raport şi de metoda de numărare. Numărul parohiilor antiohiene noi în deceniul dintre 1990 şi 2000 a crescut cu aproximativ 33% iar comunitatea principală a crescut prin convertirile americane.[3] Din 2003 până în 2005, a fost raportată o creştere cu 1,229 a numărului de credincioşi, ceea ce înseamnă o creştere de 2.5%.

Arhiepiscopia mai include şi Vicariatul de Rit Apusean, un grup de aproximativ 16 parohii şi şapte misiuni care practică cultul aferent Ritului Apusean.

Episcopii noi împreună cu patriarhul
De la stânga la dreapta: Ep. Marcu, Patriarhul Ignatius al IV-lea, Episcopul Toma, Episcopul Alexandru

În 9 octombrie 2003, Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiei a aprobat cererea Arhiepiscopiei de acordare a auto-guvernării (o formă distinctă de autonomie deşi aceste cuvinte au acelaşi înţeles literar în engleză ele sunt diferite în arabă) pentru a i se permite o mai bună guvernare proprie, pentru îmbunătăţirea şi sporirea eforturilor externe, pentru organizare proprie în eparhii şi pentru continuarea eforturilor pentru unitatea administrativă a ortodoxiei americane. Pentru a uşura guvernarea arhiepiscopiei reorganizate, în decembrie 2004 au fost hirotoniţi trei noi episcopi.

Arhiepiscopia mai conţine şi o comunitate monastică, Schitul Sfântul Pavel (Grand Junction, Tennessee), comunitate de măicuţe. Nu are în subordine nici un seminar teologic, dar îi trimite pe seminarişti la şcolile teologice ale altor jurisdicţii sau peste ocean. În schimb, Arhiepiscopia derulează numeroase programe de educaţie, printre care se găseşte şi Cursul Sfântul Ştefan în Teologie Ortodoxă.

Arhiepiscopia Antiohiană este membru SCOBA şi este un fost membru al Consiliul Naţional al Bisericilor (NCC), pentru că în 28 iulie 2005, Convenţia Arhiepiscopiei a votat în unanimitate să se retragă deplin din acea organizaţie, făcând-o astfel să fie prima jurisdicţie ortodoxă majoră din SUA care face acest lucru.

De asemenea, în 2005 convenţia a mai realizat un precedent în cadrul jurisdicţiilor importante din SUA: a renunţat sistemul de contribuţii către arhiepiscopie bazate pe zeciuială, adică 10% din veniturile fiecărei parohii (cu excepţia fondurilor de construcţii), şi a coborât procentul contribuţiilor la 8% în 2007 urmat apoi de o creştere de 1% în 2008 şi respectiv 2009. Din cele 236 de comunităţi ale Arhiepiscopiei 31 doar mai aplică zeciuiala.

Componenţa în cifre

În conformitate cu numărul din noiembrie 2007 al revistei Word (p. 5)[4], au fost publicate următoarele cifre referitoare la membrii Convenţiei Arhiepiscopiei:


numărul membrilor Arhiepiscopiei (2007)
Eparhie Parohii Suflete botezate
Districtul Arhiepiscopal 15 4639
Ottawa 18 6617
Charleston şi Oakland 29 5838
Wichita 45 6976
Toledo 45 11145
Eagle River 20 2257
Worcester 11 4547
Miami 36 4055
Los Angeles 33 8594
Total 252 54667

Episcopatul

Episcopi eparhiali

  • Înalt Prea-Sfinţitul Filip (Saliba), Arhiepiscop de New York şi al districtului Arhiepiscopiei, Mitropolit al întregii Americi de Nord, Locum Tenens al Eparhiei de Worcester şi New England
  • Prea-Sfinţitul Antoun (Khouri), Episcop de Miami şi Sud-Est
  • Prea-Sfinţitul Vasile (Essey), Eparhia de Wichita şi America de Mijloc
  • Prea-Sfinţitul Iosif (Al-Zehlaoui), Eparhia de Los Angeles şi de Vest, Locum Tenens al Eparhiei de Eagle River şi Nord-Vest
  • Prea-Sfinţitul Toma (Joseph), Eparhia de Charleston, Oakland şi Atlanticul de Mijloc
  • Prea-Sfinţitul Marcu (Maymon), Eparhia de Toledo şi Vestul Mijlociu
  • Prea-Sfinţitul Alexandru (Mufarrij), Eparhia de Ottawa, Canada Estică şi partea de sus a statului New York

Întâistătători

  • Arhiepiscopia Americii de Nord (1975-prezent)

Episcopi retraşi

Carte

  • Corey, George S., ed. The First One Hundred Years: a Centennial Anthology Celebrating Antiochian Orthodoxy in North America, Englewood, NJ: Antakya Press, 1995 (ISBN 0962419028)

Legături externe

The Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi