Modificări

[[ImagineFișier:Holy Forty Martyrs of Sebaste.jpg|frame|right|Sfinţii Sfinții 40 de mucenici din Sevastia]]'''Sfinţii Sfinții 40 de mucenici din Sevastia''' au fost un grup de patruzeci de ostaşi ostași romani care au pătimit în timpul [[persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor (epoca antică)|persecuţiilor persecuțiilor împotriva creştinilorcreștinilor]], primind [[martir]]iul prin ardere pe rug zdrobirea oaselor și apoi arderea trupurilor, în anul 320.<br>[[PomenirePraznic|Prăznuirea]]a celor 40 de Sfinţi Sfinți Mucenici în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[9 martie]].

Cei patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul [[Sfânta Scriptură|Scripturilor]]. Aflând despre credința lor, AgricolaeAgricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de opt zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei patruzeci a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În aceea acea noapte s-au petrecut mari [[minune|minuni]]: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele Trupurile lor au fost arse, iar cenușa aruncată și oasele aruncate în lac.

Dupa trei zile, Sfinții Mucenici s-au arătat [[episcop]]ului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Creștinii au scos rămășițele și le-au îngropat cu mare cinste. Numele celor patruzeci de Sfinți Mucenici, așa cum s-au păstrat în scrierile creștine timpurii, sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie. ==MoaşteMoaște==[[Moaște]]le celor 40 de mucenici din Sevastia Armeniei sunt răspândite la diverse [[mănăstire|mănăstiri]] și [[biserică|biserici ]] din spațiul ortodox. Osemintele celor 40 de mucenici din Sevastia, câte au mai rămas în urma arderii, au fost găsite în prima jumătate a secolului al V-lea de Sfânta și drept-credincioasa [[Pulcheria Împărăteasa]], fiica împăratului [[Arcadie]] și sora împăratului [[Teodosie al II-lea]], într-o capelă subterană aflată în afara zidurilor [[Constantinopol]]ului, acolo unde fusese odinioară casa și grădina unei [[Diaconiță|diaconițe]] numite Eusebia și deasupra căreia se construise o biserică mai nouă și mai mare.<ref>[http://www.wall-street.ro/articol/Lifestyle/145481/biserica-sarbatoreste-cei-40-de-mucenici-si-mosii-de-iarna.html Biserica sarbatoreste cei 40 de Mucenici si Mosii de iarna], accesat 9 martie 2013</ref> Părticele din sfintele moaște ale celor patruzeci de mucenici se găsesc și la [[Mănăstirea Antim]] din București.

==Tradiţii==Alt tropar, glasul 1:Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 :Purtătorilor de chinuri, cinstiți patruzeci de mucenici din Sevastiaostași ai lui Hristos, suprapunânduprin foc și apă ați trecut și v-ați arătat împreună-se peste începerea anului agricol tradițional, a generat o sărbătoare tradițională românească: ''Mucenicii'' sau ''Măcinicii''locuitori cu îngerii. În această zi, se trece la curățenia gospodăriei, dânduCu care rugați-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casăvă lui Hristos, pentru a aduce căldura din casă și afară. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie „zilele babelor”, zilele capricioase ale îngemănării iernii cei ce vă laudă pe voi cu primăvara, lăsând loc „zilelor moșilor”, zile caldecredință. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare Slavă Celui ce v-a dat vouă tărie; slavă Celui ce v-a încununat pe voi; slavă Celui ce a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste focdăruit prin voi tuturor tămăduiri.

În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de [[colacCondac]]i numiți „mucenici” sau „sfințişori”. În Moldova, aceștia au forma cifrei 8, glasul al 6-lea::Toată oștirea lumii părăsind-o stilizare a formei umane, și sunt copți de Stăpânul cel din aluat ceruri v-ați lipit, purtătorilor de cozonacbiruință ai Domnului, apoi unși cu miere și nucăsfinților patruzeci. În Muntenia şi în Dobrogea, se păstrează aceeași formă antropomorfică a cifrei 8, dar mucenicii sunt mai mici Că prin foc și sunt fierți în apă cu zahărtrecând, cu scorțișoară fericiților, după vrednicie ați primit mărire din ceruri și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenicimulțime de cununi.

==Tradiții==Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de mucenici din Sevastia, suprapunându-se peste începerea anului agricol tradițional, a generat o sărbătoare tradițională românească: ''Mucenicii'' sau ''Măcinicii''. În această zi, se trece la curățenia gospodăriei, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura din casă și afară. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie „zilele babelor”, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc „zilelor moșilor”, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, rămase din timpurile păgâne, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc. În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de [[colac]]i numiți „mucenici” sau „sfințișori”. În Moldova, aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În Muntenia și în Dobrogea, se păstrează aceeași formă antropomorfică a cifrei 8, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici.<ref>Simion Florea Marian, ''Sărbătorile la români. Studiu etnografic'', vol. II., ed. Fundației Culturale Române, București, 1994, pp. 7-29.</ref> Amintirea Sfinților 40 de mucenici a dat loc la anumite obiceiuri populare, constând în pregătirea unor produse alimentare din: făină de grâu - bobul de grâu zdrobit este simbolul morții, dulciuri - ele amintesc bucuria biruinței, și condimente, mai ales scorțișoară - simbol al suferințelor. Pregătite sub formă de opturi, sugerând coroanele oferite martirilor, sau de pâinișoare scufundate într-o compoziție de aspectul apei înghețate, amintind lacul în care au murit ostașii credincioși, ele se consumă în familie și se împart la vecini. Înțelesul adânc și mișcător al acestui obicei este uitat de mult, dar rămâne o dovadă a credinței profunde a strămoșilor noștri și a puterii lor de creație artistică. El este în măsură să exprime legătura strânsă între durerea morții și bucuria învierii cu Cristos, între suferința trecătoare și coroana biruinței ce ne dăruiește viața cea fără de sfârșit.<ref>[http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=43 ProFamilia.ro - Adaptare după „Viețile Sfinților”, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București]</ref> Mai există şi și obiceiul (discutabil) ca bărbaţii bărbații să bea 40 de pahare de vin în cinstea celor 40 de Sfinţi Sfinți Mucenici. ==Note==<references/>