Rai: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Raiul''' (gr. ''paradeisos'', lat. ''paradisus'', sl. ''rai'') este, în sens biblic, "locul" în care locuieşte Dumnezeu (Facere 3, 8) şi în care este introdus cel dint...) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Raiul''' (gr. ''paradeisos'', lat. ''paradisus'', sl. ''rai'') este, în sens biblic, "locul" în care locuieşte [[Dumnezeu]] ( | + | '''Raiul''' (gr. ''paradeisos'', lat. ''paradisus'', sl. ''rai'') este, în sens biblic, "locul" în care locuieşte [[Dumnezeu]] (Facerea 3, 8) şi în care este introdus cel dintâi om: "Domnul Dumnezeu a sădit rai în [[Eden]], spre răsărit, şi a pus acolo pe omul, pe care îl zidise" (Facere 2, 8). |
| − | Rai înseamnă nu numai sfera şi comuniunea lui Dumnezeu în care se afla omul la începutul | + | Rai înseamnă nu numai sfera şi comuniunea lui Dumnezeu în care se afla omul la începutul creaţiei, ci şi participarea la viaţa divină, la sfârşitul creaţiei, adică slava veşnică sau [[împărăţia lui Dumnezeu]]. După acest înţeles [[Eshatologie|eshatologic]], raiul este echivalent cu "parousia", adică cu prezenţa în persoană a Domnului cel proslăvit (Matei 24, 30; 26, 64; Apocalipsa 1, 7). |
| − | Noţiunea de rai cuprinde cei doi termeni ai tensiunii în care se află [[Biserica]] în istorie: pregustarea împărăţiei ("Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască" - | + | Noţiunea de rai cuprinde cei doi termeni ai tensiunii în care se află [[Biserica]] în istorie: pregustarea împărăţiei ("Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască" - 2Corinteni 12, 4) şi aşteptarea făgăduinţelor ("astăzi vei fi cu Mine în rai" - Luca 23. 43). |
Raiul este o stare de biruinţă. "Celui ce va birui îi voi da să mănânce din [[pomul vieţii]], care este în raiul lui Dumnezeu" (Apocalipsa 2, 7). | Raiul este o stare de biruinţă. "Celui ce va birui îi voi da să mănânce din [[pomul vieţii]], care este în raiul lui Dumnezeu" (Apocalipsa 2, 7). | ||
Versiunea de la data 27 aprilie 2011 18:22
Raiul (gr. paradeisos, lat. paradisus, sl. rai) este, în sens biblic, "locul" în care locuieşte Dumnezeu (Facerea 3, 8) şi în care este introdus cel dintâi om: "Domnul Dumnezeu a sădit rai în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul, pe care îl zidise" (Facere 2, 8).
Rai înseamnă nu numai sfera şi comuniunea lui Dumnezeu în care se afla omul la începutul creaţiei, ci şi participarea la viaţa divină, la sfârşitul creaţiei, adică slava veşnică sau împărăţia lui Dumnezeu. După acest înţeles eshatologic, raiul este echivalent cu "parousia", adică cu prezenţa în persoană a Domnului cel proslăvit (Matei 24, 30; 26, 64; Apocalipsa 1, 7).
Noţiunea de rai cuprinde cei doi termeni ai tensiunii în care se află Biserica în istorie: pregustarea împărăţiei ("Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască" - 2Corinteni 12, 4) şi aşteptarea făgăduinţelor ("astăzi vei fi cu Mine în rai" - Luca 23. 43).
Raiul este o stare de biruinţă. "Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu" (Apocalipsa 2, 7).
Biserica se roagă ca toţi membrii ei să devină "cetăţeni/locuitori ai raiului".
