5.288 de modificări
Modificări
→Istorie și canon
După [[Învierea Domnului|învierea Sa]] din morți, Mântuitorul [[Iisus Hristos]] îi trimite pe [[apostoli]] și pe [[ucenic]]i să mărturisească și să predice evanghelia mântuirii (Efeseni 1, 13) „în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] 1, 8). Predica apostolilor este pusă în scris de către unii dintre ei în timp, în scrierile care se vor numi „evanghelii”, în epistole sau în alte scrieri.
La sfârşitul secolului I, au fost adunate şi apoi publicate o serie de epistole ale lui Pavel. Cunoaştem acest fapt din spusele lui [[Clement Romanul|Clement al Romei]] (c. 95), [[Ignatie de Antiohia]] (adormit în 117) şi ale lui [[Policarp al Smirnei]] (c. 115). Cu toate acestea, aceste texte nu erau denumite în mod uzual Scriptură aşa cum era numită [[Septuaginta]] şi, mai ales, nu erau lipsite de contestatari. Anumiţi [[eretic]]i au încercat să tăgăduiască veridicitatea unor părţi din canonul Biblic, în special Epistolele Pauline. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, [[Epifanie de Salamina]] (adormit în 402) în ''Panarion'' 29 spune că Nazarineenii au respins epistolele Pauline; Irineu' în ''Împotriva ereticilor'' 26.2 spune că ebioniţii l-au respins pe el. Faptele Apostolilor 21:21 prezintă un zvon cum că Pavel ar urmări subminarea Vechiului Testament (vezi Romani 3:8, 31http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=3). 2 Apostolul Petru 3:16 spune că epistolele lui au fost denaturate de eretici care le-au întors pe dos "cum au făcut şi cu celelalte Scripturi." 2 Petru 3:16 http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=62&cap=3 În secolele al II-lea şi al III-lea, Eusebiu' în a sa ''Istorie Bisericească'' 6.38 spune că Elchasai "foloseşte texte din Vechiul Testament şi din Evanghelii; el îl respinge complet pe Apostol (Pavel)"; 4.29.5 Tatian spune că asirienii resping Epistolele lui Pavel şi Faptele Apostolilor; 6.25 Origen spune că a acceptat 22 de cărţi canonice ale Evreilor şi pe Macabei plus cele patru Evanghelii, dar Pavel spune că "nu a făcut toate câte le-a scris bisericilor ca învăţături; şi chiar celor la care le-a scris, le-a trimis câteva rânduri."
Împăratul roman [[Constantin cel Mare]] (272-337) a avut un impact foarte mare asupra creştinismului ortodox. Prin al său [[Edict de la Milano]] din 313, creştinii au primit mult mai multă libertate iar conducerea Bisericii a luat o atitudine publică mult mai agresivă. Ca urmare, controversele Bisericii au dus la schisme publice, uneori violente. Constantin a considerat stingerea acestor răscoale religioase ca o sarcină a împăratului de drept divin şi a convocat în 314 Sinodul din Arles împotriva [[Donatism|donatiştilor]] şi apoi [[Primul Sinod Ecumenic]] pentru a fixa unele probleme dogmatice care năpăstuiau Creştinismul timpuriu. O mare parte dintre scrierile creştine au fost pierdute sau distruse în acele vremuri.
