Muntele Tabor
Muntele Tabor este o colină din Țara Sfântă, având altitudinea de 570 m, situată în Galileea biblică, în apropiere de Cana și Nazaret.
Conform tradiției, pe acest munte s-a suit Iisus cu trei din ucenicii Lui - Petru, Ioan și Iacov - și S-a schimbat la Față înaintea lor (Matei 17, 1-8; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36; şi II Petru 1, 16-19).
Primele mărturii scrise despre Muntele Tabor ca muntele Schimbării la Față datează din secolul al IV-lea:
- Eusebiu de Cezareea, fără să aibă legături directe cu Țara Sfântă, considera că muntele Schimbării la Față este fie Taborul fie Hermonul;
- în 348 patriarhul Chiril al Ierusalimului, mai bine plasat ca Eusebiu în tradiția locală a Țării Sfinte, considera Taborul ca muntele Schimbării la Față;
- Epifanie de Salamina, născut și crescut în Palestina și bun cunoscător al locurilor, tot pe la jumătatea secolului al IV-lea, considera și el Taborul ca muntele Schimbării la Față a Domnului.
Muntele Tabor de vine încă din secolul al IV-lea un loc de pelerinaj important al creștinilor. Mai multe biserici au fost construite pe Muntele Tabor în perioada bizantină (secolele IV-X).
Astăzi pe muntele Tabor se găsesc două mănăstiri, una franciscană, pe ruinele unei mănăstiri benedictine de la anul 1101, și o mănăstire ortodoxă greacă (cu mai multe maici românce) - amândouă recente.
Surse
- Catholic Encyclopedia, art. „Mount Thabor”
- John Bowker, Atlas de la Terre Sainte vue du ciel, Ed. Vega, Paris, p.114
Legături externe
- Catholic Encyclopedia: http://www.newadvent.org/cathen/14551a.htm