Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
Construcţia Construcția a fost ridicată pe locul unei bisericuţe bisericuțe din lemn existente încă din secolul al XV-lea, construită probabil de către voievodul Vlad Dracul (tatăl lui Vlad ŢepeşȚepeș). Unele documente din 1433 numesc această biserică „''Sfântul Nicolae din Pâlcov''”. Între anii 1558-1559 aflându-se în ruină, această bisericuţă bisericuță a fost refăcută de jupâneasa Caplea din StăneştiStănești, urmaşă urmașă a boierului Mogoş şi mătuşă Mogoș și mătușă a boierilor Buzeşti Buzești (Preda, Radu şi și Stroe). Jupâneasa Caplea a dotat aşezământul așezământul cu cele necesare rânduielilor bisericeşti şi bisericești și a închinat biserica ca metoh al [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|mănăstirii Simonopetra]] de la [[Muntele Athos]].<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi Românești și a vieţii vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref> La moartea sa, în jurul anului 1585, ea a fost îngropată aici, iar mănăstirea primeşte primește numele de "''Mănăstirea postelnicesei Caplea''" sau "''Mănăstirea Sf. Nicolae a postelnicesei''".
Sîmbotin a redenumit pagina Mănăstirea Mihai Vodă (București, România) în Mănăstirea Mihai Vodă înlocuind redirecționarea: pentru uniformitate cu celelalte articole din aceeași categorie
{{Articol de calitate}}
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Mihai Vodă
|tip=călugări
|înfiinţată=1594
|ctitor=[[Mihai Viteazul]]
|stareţ=
|mărime aprox=
|localizare={{flag|Romania}} Bucureşti,<br> Str. Sapienţei nr.4
|limba liturgică=română
|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]
|schituri=
|hramuri=Sf. [[Ierarh]] [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]]<br>([[6 decembrie]])
|site=
|}}
'''Mănăstirea Mihai Vodă''', una dintre cele mai vechi construcţii construcții din Bucureşti București păstrate până astăzi, este o ctitorie din anul 1594 a voievodului [[Mihai Viteazul]].<br>Iniţial Inițial a fost amplasată în centrul unei incinte fortificate, fiind înconjurată cu ziduri, ca o cetăţuiecetățuie. Complexul mănăstiresc a suferit mai multe transformări de-a lungul timpului, îndeplinind diverse funcţiifuncții, cum ar fi: reședinţă reședință domnească, spital militar, şcoală școală de medicină, Arhivele Statului.<br>În timpul regimului comunist, mai exact în ianuarie 1985 mănăstirea a fost propusă pentru demolare şi și în scurt timp această propunere a fost pusă în practică. Anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat. Datorită protestelor [[Patriarh]]iei [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] şi și memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii, Biserica Mănăstirii Mihai Vodă şi și turnul clopotniţei [[clopotniță|clopotniței]] au putut fi salvate, fiind translatate printr-o operaţie operație tehnică de mare amploare pe o distanţă distanță de 289 m, de pe Dealul Mihai Vodă până în locul în care se află şi și astăzi (Str. Sapienţei Sapienței nr.4, în apropierea malului drept al DâmboviţeiDâmboviței).<br>
Biserica Mănăstirii Mihai Vodă are hramul Sf. [[Ierarh]] [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]].
==Istoric==
Mănăstirea ctitorită în anul 1594 de către [[Mihai Viteazul]], Domnul Ţării RomâneştiȚării Românești, a fost amplasată pe vârful dealului de pe malul drept al râului DâmboviţaDâmbovița, deal care mai târziu se va numi Dealul Mihai Vodă şi și care a fost unit cu cetatea Bucureştilor Bucureștilor prin podul Mihai Vodă.
Spre sfârşitul sfârșitul secolului al XIV-lea, mănăstirea postelnicesei Caplea a fost reconstruită ca schit, fiind cunoscută şi și sub numele de ''Biserica Albă Postăvari''.[[Imagine:Document_Mihai_Viteazu.jpg|left|thumb|280px|Documentul prin care Mihai Viteazul închină biserica Mihai Vodă [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Mănăstirii Simonopetra de la muntele Athos]]]]
Cea mai veche menţionare menționare documentară a Mănăstirii Mihai Vodă se găseşte găsește în ''grammata'' [[patriarh]]ală din 1591 întocmită de [[egumen]]ul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document, Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul (pe atunci Mare Ban al Craiovei) să clădească o nouă mănăstire, cea veche (Biserica Albă-Postăvari), metoh al Mănăstirii Simonopetra, aflându-se în apropierea unei mlaştini mlaștini aducătoare de boli.
Banul Mihai a refăcut complet biserica mănăstirii, ulterior adăugându-i turnul clopotniţă[[clopotniță]], mai multe case domneştidomnești, casă pentru [[stareţstareț]]i, o sală de mese (trapeză), o bucătărie (cuhnie) şi pivniţeși pivnițe. De asemenea, a înzestrat mănăstirea cu mai multe moşii moșii (13 sate dăruite de Mihai, dar şi și un sat ca dar din partea soţiei soției acestuia, doamna Stanca), cumpărate cu suma de 472000 aspri. Podul peste râul DâmboviţaDâmbovița, care făcea legătura cu mănăstirea a fost construit tot în această perioadă, sub îndrumarea lui Mihai Viteazul.
O inscripţie [[pisanie]] de pe fronstispiciul frontispiciul bisericii spunea: „''La anul 1594 s-a zidit această biserică, iar uşa ușa în anul 1711, pe timpul egumenului Iosif din Milos''”. Se poate deduce de aici că înălţarea înălțarea edificiului s-a finalizat în anul 1594. Cinci ani mai târziu (în august 1599), Mihai, printr-un act păstrat până în zilele noastre, a închinat acest sfânt lăcaş lăcaș Mănăstirii Simonopetra de la Muntele Athos.
În secolul al XVII-lea mănăstirea a primit donaţii donații din partea voievozilor Alexandru IliaşIliaș, Alexandru "''Coconul''" şi și Antonie Vodă. Aceste donaţii donații au permis stareţilor stareților mănăstirii să o păstreze la adevărata sa valoare. Printre vizitatori străini care au remarcat frumuseţea frumusețea deosebită a mănăstirii a fost, în anul 1654, Paul din Alepo (care îl însoţea însoțea pe Macarie Zaim, Patriarhul de Antiohia într-o vizită la Mănăstirea Mihai Vodă). Acesta descria mănăstirea astfel::„''Sâmbătă ne-am dus să slujim Liturghia într-o mănăstire care poartă numele Sf. Nicolae, ctitoria răposatului Mihai Vodă, aşezată așezată tot pe o înălţime înălțime la marginea oraşuluiorașului, de mari proporţii şi măreaţăproporții și măreață, cu trei turle''”.<ref>Claudia TiţaTița-Mircea - ''Biserica Mănăstirii Mihai Vodă; monumentele Bucureştiului Bucureștiului istoric'', ASA, BucureştiBucurești, 2006</ref>
În anul 1666 călătorul turc Evliya Celebi, descria în jurnalul său măreţia măreția mănăstirii-cetate şi și locul său între celelalte mănăstiri din jur::„''Sunt paisprezece mănăstiri mari, fiecare fiind asemenea unei cetăţi cetăți puternice. Mai întâi vine Mănăstirea Mihai Vodă. Ea este aşezată așezată pe un deal, având o sută de încăperi de piatră''”.[[Imagine:Radu_Voda_si_Mihai_Voda_sec_XVIII.jpg|thumb|300px|Litografie din sec. XVIII: în prim plan [[Mănăstirea Radu Vodă]], în plan secund Mănăstirea Mihai Vodă]]În 1775, în apropierea mănăstirii este construită Noua Curte Domnească (denumită ulterior „Curtea Arsă” datorită unui incendiu devastator), fapt care a permis mănăstirii să devină reşedinţă reședință domnească pentru unele figuri istorice ale României. Pentru scurte perioade de timp, în casele domneşti domnești ridicate în jurul mănăstirii de Mihai Viteazu şiși-au avut reşedinţa reședința domnească Constantin Mavrocordat (1735-1741), Alexandru Constantin Moruzzi (1793-1796) şi și Alexandru Ipsilanti (1796-1797).
În 1825 clădirile complexului mănăstirii au fost reperate pentru a-i servi primului domn pământean, Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828) ca reşedinţă reședință domnească. Între anii 1827-1837 mănăstirea este restaurată, iar în 1838 a fost zugrăvită pe dinăuntru, din iniţiativa inițiativa [[arhimandrit]]ului Teodosie Contopulo. Acesta adaugă bisericii un [[pridvor şi ]] și repară turla mare. Cutremurul de gradul 7,5 din data de 23 ianuarie 1838 a afectat însă din nou mănăstirea.
Între anii 1828-1829, în timpul războiului ruso-turc casele domneşti domnești sunt transformate în spital, deservind armata rusă. În perioada imediat următoare, clădirile complexului au funcţionat funcționat ca spital militar pentru oastea română. Începând cu anul 1855 şi și până în anul 1862, a funcţionat funcționat aici Şcoala de medicină. În anii 1854, 1876, 1897 au loc o serie de reparaţii reparații ale construcţiilor construcțiilor din interiorul mănăstirii.
Până în anul 1848 slujbele în Mănăstirea Mihai Vodă au fost efectuate în limba greacă. În 1848 enoriaşii enoriașii au cerut domnitorului Gheorghe Bibescu să se folosească limba română în oficierea [[liturghie|liturghiilor]].
==Legende legate de ctitorirea Mănăstirii Mihai Vodă==
O frumoasă legendă legată de motivul construirii acestei mănăstiri de către [[Mihai Viteazul ]] spune că Mihai, care era fiul nelegitim al fostului Domn al Ţării Româneşti Pătraşcu Țării Românești Pătrașcu "cel Bun", a fost prins din porunca lui Alexandru-Vodă "cel Rău" (domn al Ţării Româneşti Țării Românești 1592-1593) pe motiv că ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie. Urmând să fie executat prin decapitare, a fost dus spre Piaţa Piața Sf. Anton. Drumul spre această piaţă piață trecea pe lângă Biserica ''Albă'' Postăvari de la poalele Dealului Spirei, pe malul drept al DâmboviţeiDâmboviței. Mihai a cerut voie paznicilor să se oprească şi și să se închine la [[icoană|icoana]] Sf. Nicolae. Rugându-se la icoana [[sfânt]]ului, a făcut totodată şi și legământul de a construi o mănăstire pe dealul din apropiere, dacă va scăpa cu viaţă viață din această grea încercare. Odată ajuns la locul de execuţieexecuție, se spune că, înspăimântat la vederea lui Mihai (care era un bărbat deosebit de falnic şi și impunător), călăul a aruncat securea şi și a fugit. În acestă situaţiesituație, la presiunea tuturor celor prezenţi prezenți acolo, Mihai a fost eliberat.
O altă variantă a acestei legende spune că după fuga călăului, 12 mari boieri ai Ţării Româneşti Țării Românești au garantat pentru Mihai, oferindu-i lui Alexandru-Vodă o sumă însemnată de bani, pentru iertarea acestuia.
Oricum, în ambele variante, odată eliberat, Mihai şiși-a ţinut făgăduinţa ținut făgăduința luată în faţa fața lui Dumnezeu şi și a construit mănăstirea. ==Arhitectonica Mănăstirii Mihai Vodă==[[Imagine:Manastirea_Mihai_Voda_MV_si_DS.jpg|right|thumb|220px|Portretele votive ale [[ctitor]]ilor:<br>Mihai Viteazul și Doamna Stanca]]Valoarea estetică deosebită a bisericii mănăstirii Mihai Vodă este dată de arhitectura exterioară, care reprezintă „o chintesență a formelor căutate în tot timpul ultimilor ani ai secolului al XVI-lea”<ref>Grigore Ionescu - ''București. Ghid istoric și artistic'', Fundația pentru literatură și artă Regele Carol al II-lea, București, 1938</ref>. Biserica are o fațadă asemănătoare cu cea a [[Mănăstirea Dealu|Mănăstirii Dealu]], fiind împărțită în două registre. Planul mănăstirii este realizat după tipul bizantin și are forma unui trilob alungit, cu absida [[altar]]ului flancată de două absidiole dreptunghiulare: [[proscomidia]] și [[diaconicul]], ambele supraînălțate prin două turnuri mai mici. La început, [[pronaos]]ul bisericii era despărțit de [[naos]] prin trei arcade, arcade des utilizate în construcția de biserici din România, sprijinite pe doi stâlpi izolați. Inițial, biserica a fost construită în cărămidă goală, fără tencuială și fără pietre cioplite. În anii 1930, renovarea a inclus și reconstrucția turnurilor, după modelul celor vechi, conform planurilor detaliate ale restaurării precedente. Fațadele mănăstirii sunt împărțite de un brâu median în două registre, construite din fâșii alternative de cărămidă aparentă și zone tencuite, conform unei tradiții de a construi astfel de edificii din secolul al XVI-lea. Zidurile sunt decorate cu o serie de arcade oarbe, raportate la fața zidului, încadrate de ciubuce rotunjite de cărămidă, asemănătoare cu cele de la Mănăstirea Dealu, dar mai însuflețite și mai atrăgătoare decât acestea, datorită diferenței de material folosit și a culorilor acestora. Ramele ușilor și ale ferestrelor sunt realizate din piatră și au fost împodobite cu sculpturi la începutul secolului al XVIII-lea (probabil 1711) de către un [[egumen]]ul grec din acel timp al mănăstirii. Construcția are și câteva rânduri de cărămidă special tăiată și așezată în dinți de fierăstrău, reprezintând transpunerea unui model folosit și la construcția [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]]. În interiorul bisericii, pereții sunt pictați cu ctitorii acestui lăcaș de cult: Mihai Viteazul, soția acestuia Doamna Stanca, Boierul Stoica și voievodul Constantin Şerban cu soția lui, Ioana.
==Mănăstirea Mihai Vodă în prezent==
[[Fișier:Manastirea_Mihai_Voda_exterior.jpg|thumb|280px|Mănăstirea Mihai Vodă în perioada interbelică, exterior]]
[[Fișier:Manastirea_Mihai_Voda.jpg|thumb|280px|Mănăstirea Mihai Vodă în prezent, exterior]]
Încă din 1864, Mănăstirea Mihai Vodă, devenită proprietatea statului după secularizarea averilor mănăstirești, a găzduit arhivele statului român. Edificiul a fost complet restaurat în 1900, datorită insistențelor directorului Arhivelor Statului din acea vreme, Dimitrie Onciul. În perioada următoare, între anii 1900-1916, complexul mânăstiresc a fost transformat pentru a răspunde nevoilor Arhivelor Naționale și a fost construit, printre altele, Palatul Arhivelor Naționale, conform planurilor arhitecților Petre Antonescu, Cristofi Cerchez, Al. Băicoianu și M. Gabrielescu. Palatul a fost ridicat pe locul vechilor pivnițe ale mănăstirii, aripa de nord fiind renovată între anii 1940-1941. Între anii 1928-1935 mănăstirea a fost renovată din nou, de către Comisia Monumentelor Istorice, sub îndrumarea arhitectului Emil I. Costescu. Pictura interioară este refăcută de către Costin Petrescu într-un stil neobizantin. În această perioadă biserica este recunoscută ca un simbol estetic și istoric al Bucureștilor; Cincinati I. Sfințescu, într-o carte din 1932, vorbind astfel despre aceasta: „''Biserica Mihai Vodă de la Arhivele statului îndeplinește condițiile unei valorificări istorice și cată a fi păstrată și ca valoare estetică, nu numai istorică. Arhivele Statului înconjurătoare asigură aici liniștea și reculegerea necesară''”. Între anii 1940-1943 și 1954-1956 au avut loc reparații și modernizări, iar în 23 aprilie 1955, prin Hotărârea de Guvern nr. 1160/1955, complexul Mănăstirii Mihai Vodă a fost declarat monument istoric.
În ianuarie 1985 mănăstirea a fost propusă pentru demolare și în scurt timp această propunere a fost pusă în practică, prin dispoziția expresă a lui Nicolae Ceaușescu. Anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat. Datorită protestelor Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române și memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii, Biserica Mănăstirii Mihai Vodă și turnul clopotniței au putut fi salvate, fiind translatate printr-o operație tehnică de mare amploare pe o distanță de 289 m, de pe Dealul Mihai Vodă până în locul în care se află și astăzi (Str. Sapienței nr.4, în apropierea malului drept al Dâmboviței).
Această translatare, coordonată de inginerul Eugeniu Iordănescu a fost, la timpul respectiv, considerată o performanță deosebită prin lungimea traseului, unghiul de pantă și greutatea obiectivului. Unele din osemintele aflate în curtea mănăstirii au fost împachetate în grabă și au putut fi salvate și transportate în noua locație, altele nu au mai putut fi recuperate însă.
În anul 1994 Biserica Mihai Vodă a fost redeschisă pentru credincioși. Tot atunci a avut loc și restaurarea picturii neobizantine din biserică (a lui Costin Petrescu), de către pictorii Mihai și Ștefania Stinghe. A fost restaurată [[icoană|icoana]] [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], au fost refăcute stranele, iar biserica a fost pardosită cu marmură.
În prezent în interiorul bisericii există o raclă în care sunt păstrate [[moaște]] ale următorilor [[sfinți]]: Sf. [[Ioan Iacob Hozevitul]], Sf. Xenia Petrovna, Sf. Teofil, Sf. Mc. Sevastiana, Sf. Mc. [[Ciprian și Iustina|Ciprian]], Sf. Mc. [[Ciprian și Iustina|Iustina]], Sf. Mc. Clement, Sf. Mc. Trifon, Cuv. Auxenție, Sf. Dionisie Zakynthos, Sf. Mc. Anastasie, Sf. Mc. Panaghiotis, Sf. Spiridon, Sf. Nifon, Sf. Ignatie Zagorski, Sf. [[Ioan Botezătorul]], Cuv. [[Sava cel Sfințit]], Sf. Mc. Eustatie, Sf. Mc. [[Teodor Stratilat]], Cuv. Paisie, Cuv. Stelian Paflagonul, Sf. Mc. Mercurie, Sf. Mc. [[Haralambie]], Sf. Cuv. [[Teodora de la Sihla]].
Mănăstirea Mihai Vodă este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''B-II-a-A-19644''.<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 11 octombrie 2012</ref>
==Note==
==Legături externe==
*[http://www.viaromania.eu/atractii.cfm/78-manastirea_mihai_voda.html viaromaniaViaromania.eu - Mănăstirea Mihai Vodă]* [http://ziarullumina.ro/bucurestii-de-ieri-si-de-azi/manastirea-lui-mihai-viteazul Mănăstirea lui Mihai Viteazul], 16 octombrie 2011, Alina Stănculescu, ''Ziarul Lumina''* [http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/translarea-bisericii-mihai-voda-din-bucuresti Translarea Bisericii „Mihai Vodă“ din București], 27 ianuarie 2011, Adrian Nicolae Petcu, ''Ziarul Lumina''* [http://adevarul.ro/news/bucuresti/fotogalerie-demolarea-complexului-mihai-voda-1_510e4d834b62ed5875cebf4f/index.html Oana Marinache: ''Fotogalerie - Demolarea complexului Mihai Vodă'', 12 februarie 2013, ''Adevărul''], accesat 3 ianuarie 2013
[[Categorie:Mănăstiri]][[Categorie:Biserici ortodoxe din RomâniaBucurești|Mihai Vodă]]
