14.992 de modificări
Modificări
referințe
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Mihai Vodă
|Imagine=[[ImagineFișier:Manastirea_Mihai_Voda_prezent.jpg|350px|Mănăstirea Mihai Vodă]]
|jurisdicţie= [[Arhiepiscop]]ia Bucureştilor
|tip=călugări
Mănăstirea ctitorită în anul 1594 de către [[Mihai Viteazul]], Domnul Țării Românești, a fost amplasată pe vârful dealului de pe malul drept al râului Dâmbovița, deal care mai târziu se va numi Dealul Mihai Vodă și care a fost unit cu cetatea Bucureștilor prin podul Mihai Vodă.
Construcția a fost ridicată pe locul unei bisericuțe din lemn existente încă din secolul al XV-lea, construită probabil de către voievodul Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Țepeș). Unele documente din 1433 numesc această biserică „''Sfântul Nicolae din Pâlcov''”. Între anii 1558-1559 aflându-se în ruină, această bisericuță a fost refăcută de jupâneasa Caplea din Stănești, urmașă a boierului Mogoș și mătușă a boierilor Buzești (Preda, Radu și Stroe). Jupâneasa Caplea a dotat așezământul cu cele necesare rânduielilor bisericești și a închinat biserica ca metoh al [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|mănăstirii Simonopetra]] de la [[Muntele Athos]].<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref> La moartea sa, în jurul anului 1585, ea a fost îngropată aici, iar mănăstirea primește numele de "„''Mănăstirea postelnicesei Caplea''" ” sau "„''Mănăstirea Sf. Nicolae a postelnicesei''"”.
Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, mănăstirea postelnicesei Caplea a fost reconstruită ca schit, fiind cunoscută și sub numele de ''Biserica Albă Postăvari''.
==Legende legate de ctitorirea Mănăstirii Mihai Vodă==
O frumoasă legendă legată de motivul construirii acestei mănăstiri de către [[Mihai Viteazul]] spune că Mihai, care era fiul nelegitim al fostului Domn al Țării Românești Pătrașcu "cel Bun"„cel Bun”, a fost prins din porunca lui Alexandru-Vodă "cel Rău" „cel Rău” (domn al Țării Românești 1592-1593) pe motiv că ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie. Urmând să fie executat prin decapitare, a fost dus spre Piața Sf. Anton. Drumul spre această piață trecea pe lângă Biserica ''Albă'' Postăvari de la poalele Dealului Spirei, pe malul drept al Dâmboviței. Mihai a cerut voie paznicilor să se oprească și să se închine la [[icoană|icoana]] Sf. Nicolae. Rugându-se la icoana [[sfânt]]ului, a făcut totodată și legământul de a construi o mănăstire pe dealul din apropiere, dacă va scăpa cu viață din această grea încercare. <ref name=agerpres>[https://www.agerpres.ro/documentare/2023/08/11/atunci-si-acum-biserica-manastirii-mihai-voda--1152208?fbclid=IwAR0nGGHuAJoBOIqrbh2krh4ceWlggsDcrdF3Qx7U_iULQ1M_zd9lLF01WWY ''Biserica Mănăstirii Mihai Vodă''], 11 august 2023, ''Agerpres.ro'', accesat 29 august 2023</ref> Odată ajuns la locul de execuție, se spune că, înspăimântat la vederea lui Mihai (care era un bărbat deosebit de falnic și impunător), călăul a aruncat securea și a fugit. În acestă situație, la presiunea tuturor celor prezenți acolo, Mihai a fost eliberat.
O altă variantă a acestei legende spune că după fuga călăului, 12 mari boieri ai Țării Românești au garantat pentru Mihai, oferindu-i lui Alexandru-Vodă o sumă însemnată de bani, pentru iertarea acestuia.
==Arhitectonica Mănăstirii Mihai Vodă==
[[ImagineFișier:Manastirea_Mihai_Voda_MV_si_DS.jpg|right|thumb|220px|Portretele votive ale [[ctitor]]ilor:<br>Mihai Viteazul și Doamna Stanca]]
Valoarea estetică deosebită a bisericii mănăstirii Mihai Vodă este dată de arhitectura exterioară, care reprezintă „o chintesență a formelor căutate în tot timpul ultimilor ani ai secolului al XVI-lea”<ref>Grigore Ionescu - ''București. Ghid istoric și artistic'', Fundația pentru literatură și artă Regele Carol al II-lea, București, 1938</ref>.
Fațadele mănăstirii sunt împărțite de un brâu median în două registre, construite din fâșii alternative de cărămidă aparentă și zone tencuite, conform unei tradiții de a construi astfel de edificii din secolul al XVI-lea. Zidurile sunt decorate cu o serie de arcade oarbe, raportate la fața zidului, încadrate de ciubuce rotunjite de cărămidă, asemănătoare cu cele de la Mănăstirea Dealu, dar mai însuflețite și mai atrăgătoare decât acestea, datorită diferenței de material folosit și a culorilor acestora. Ramele ușilor și ale ferestrelor sunt realizate din piatră și au fost împodobite cu sculpturi la începutul secolului al XVIII-lea (probabil 1711) de către un [[egumen]]ul grec din acel timp al mănăstirii. Construcția are și câteva rânduri de cărămidă special tăiată și așezată în dinți de fierăstrău, reprezintând transpunerea unui model folosit și la construcția [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]].
În interiorul bisericii, pereții sunt pictați cu ctitorii acestui lăcaș de cult: Mihai Viteazul, soția acestuia Doamna Stanca, Boierul Stoica și voievodul [[Constantin Şerban Șerban]] cu soția lui, Ioana.
==Mănăstirea Mihai Vodă în prezent==
Încă din 1864, Mănăstirea Mihai Vodă, devenită proprietatea statului după secularizarea averilor mănăstirești, a găzduit arhivele statului român. Edificiul a fost complet restaurat în 1900, datorită insistențelor directorului Arhivelor Statului din acea vreme, Dimitrie Onciul. În perioada următoare, între anii 1900-1916, complexul mânăstiresc a fost transformat pentru a răspunde nevoilor Arhivelor Naționale și a fost construit, printre altele, Palatul Arhivelor Naționale, conform planurilor arhitecților Petre Antonescu, Cristofi Cerchez, Al. Băicoianu și M. Gabrielescu. Palatul a fost ridicat pe locul vechilor pivnițe ale mănăstirii, aripa de nord fiind renovată între anii 1940-1941. Între anii 1928-1935 mănăstirea a fost renovată din nou, de către Comisia Monumentelor Istorice, sub îndrumarea arhitectului Emil I. Costescu. Pictura interioară este refăcută de către Costin Petrescu într-un stil neobizantin. În această perioadă biserica este recunoscută ca un simbol estetic și istoric al Bucureștilor; Cincinati I. Sfințescu, într-o carte din 1932, vorbind astfel despre aceasta: „''Biserica Mihai Vodă de la Arhivele statului îndeplinește condițiile unei valorificări istorice și cată a fi păstrată și ca valoare estetică, nu numai istorică. Arhivele Statului înconjurătoare asigură aici liniștea și reculegerea necesară''”. Între anii 1940-1943 și 1954-1956 au avut loc reparații și modernizări, iar în 23 aprilie 1955, prin Hotărârea de Guvern nr. 1160/1955, complexul Mănăstirii Mihai Vodă a fost declarat monument istoric.
În ianuarie 1985 mănăstirea a fost propusă pentru demolare și în scurt timp această propunere a fost pusă în practică, prin dispoziția expresă a lui Nicolae Ceaușescu. Anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat. Datorită protestelor Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române și memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii, Biserica Mănăstirii Mihai Vodă și turnul clopotniței au putut fi salvate, fiind translatate printr-o operație tehnică de mare amploare pe o distanță de 289 m, de pe Dealul Mihai Vodă până în locul în care se află și astăzi (Str. Sapienței nr.4, în apropierea malului drept al Dâmboviței).Această translatare, coordonată de inginerul Eugeniu Iordănescu a fost, la timpul respectiv, considerată o performanță deosebită prin lungimea traseului, unghiul de pantă și greutatea obiectivului. <ref name=agerpres/> Unele din osemintele aflate în curtea mănăstirii au fost împachetate în grabă și au putut fi salvate și transportate în noua locație, altele nu au mai putut fi recuperate însă.
În anul 1994 Biserica Mihai Vodă a fost redeschisă pentru credincioși. <ref name=agerpres/> Tot atunci a avut loc și restaurarea picturii neobizantine din biserică (a lui Costin Petrescu), de către pictorii Mihai și Ștefania Stinghe. A fost restaurată [[icoană|icoana]] [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], au fost refăcute stranele, iar biserica a fost pardosită cu marmură.
În prezent în interiorul bisericii există o raclă în care sunt păstrate [[moaște]] ale următorilor [[sfinți]]: Sf. [[Ioan Iacob Hozevitul]], Sf. Xenia Petrovna, Sf. Teofil, Sf. Mc. Sevastiana, Sf. Mc. [[Ciprian și Iustina|Ciprian]], Sf. Mc. [[Ciprian și Iustina|Iustina]], Sf. Mc. Clement, Sf. Mc. Trifon, Cuv. Auxenție, Sf. Dionisie Zakynthos, Sf. Mc. Anastasie, Sf. Mc. Panaghiotis, Sf. Spiridon, Sf. Nifon, Sf. Ignatie Zagorski, Sf. [[Ioan Botezătorul]], Cuv. [[Sava cel Sfințit]], Sf. Mc. Eustatie, Sf. Mc. [[Teodor Stratilat]], Cuv. Paisie, Cuv. Stelian Paflagonul, Sf. Mc. Mercurie, Sf. Mc. [[Haralambie]], Sf. Cuv. [[Teodora de la Sihla]].
* [http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/translarea-bisericii-mihai-voda-din-bucuresti Translarea Bisericii „Mihai Vodă“ din București], 27 ianuarie 2011, Adrian Nicolae Petcu, ''Ziarul Lumina''
* [http://adevarul.ro/news/bucuresti/fotogalerie-demolarea-complexului-mihai-voda-1_510e4d834b62ed5875cebf4f/index.html Oana Marinache: ''Fotogalerie - Demolarea complexului Mihai Vodă'', 12 februarie 2013, ''Adevărul''], accesat 3 ianuarie 2013
[[Categorie:Mănăstiri din București|Mihai Vodă]]
