Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Damaschin

Nicio modificare în dimensiune, 4 decembrie 2013 11:11
m
diacritice
|adormire= 4 decembrie, 749, mănăstirea Sfântului Sava în Israel
|localizare= Siria, Palestina - Califatul islamic
|recunoastere= recunoaştere recunoaștere pan-ortodoxă
|etnie= siriană
|tip= Sfânt Părinte, cuvios, teolog
|}}
[[Cuvios]]ul şi și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''Ioan din Damasc''' (cca. 675 - [[4 decembrie]], 749), numit şi și '''Ioan Damaschinul''' este unul din [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] sirieni ai Bisericii. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[4 decembrie]].
==ViaţaViața==S-a născut la [[Damasc]] (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el-Malek din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan. Serghie mai avea şi și rolul de reprezentant al creştinilor creștinilor în faţa fața califului. Pentru educaţia educația lui Ioan şi și a fratelui său adoptiv [[Cosma Imnograful|Cosma cel Tânăr]], Serghie a răscumpărat de pe piaţa piața robilor pe [[călugăr]]ul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul [[teologie]]i, ci şi și al filozofiei şi ştiinţelorși științelor.
Pe baza educaţiei educației primite, a studiilor sale şi și a vieţuirii viețuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul creștinismul cât şi și islamismul, Sf. Ioan constată la curtea califului Iezid, încă din anul 723, influenţa influența [[monofizitism|monofiziţilormonofiziților]], care favorizează o [[Iconoclasm|poziţie poziție iconoclastă]], de respingere a cultului [[Icoană|icoanelor]]. Califul, sub influenţa influența lor, îi scrie împăratului bizantin [[Leon al III-lea Isaurul]] că, tolerând cinstirea icoanelor în biserică, încălca porunca a doua din [[Decalog]]. Ca urmare a acestei intervenţiiintervenții, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul 726. La apelul [[patriarh]]ului [[Ioan al V-lea al Ierusalimului]], Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".
Sf. Ioan afirma că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a luat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşurilăcașuri, cultic – de însoţire însoțire a slujbelor bisericeşti şi bisericești și haric – de a mijloci [[har]]urile [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] către credincioşicredincioși.
În ciuda acestor luări de poziţiepoziție, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile calitățile sale umane şi cunoştinţele și cunoștințele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile funcțiile de la curte ale tatălui său, Serghie.
TotuşiTotuși, având o înclinare puternică pentru viaţa viața ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Sf. Sava]] de lângă [[Ierusalim]], unde se găsea şi și o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinţilor Părinţi bisericeştiSfinților Părinți bisericești, dedicându-se trăirii întru Hristos şi și studierii teologiei creştinecreștine. După [[tundere|călugărire]] a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu [[episcop]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.
Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului şi și altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi și sistematică "Expunere a credinţei credinței ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare ''Acrivia'', în care condensa într-un mod concis şi și cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Părinții Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de [[Sinoade Ecumenice|sinoadele ecumenice]].
În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături [[păcat]]ele şi și [[Virtute|virtuţilevirtuțile]] care le înfruntă. A scris [[Omilie|omilii]] despre Sfânta Treime, [[Adormirea Maicii Domnului]], a comentat Epistolele [[Apostolul Pavel|Sf. Pavel]]. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi și [[Octoihul]], care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi și lucrări de [[ascetică]], unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al ''[[Filocalia|Filocaliei]]'' româneştiromânești.
A adormit întru domnul la anul 749, în [[mănăstire]]a Sfântului Sava.
* ''Despre balauri''
Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un ''Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim'', o ''Epistolă către împăratul Teofil despre Sfintele şi și cinstitele icoane'' şi și un ''Dialog înfierător împotriva iconoclaştiloriconoclaștilor'' despre care Pr. Dumitru Fecioru, traducător al Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ţinând ținând cont de data şi și contextul compunerii lor, nu aparţineau totuşi aparțineau totuși Sf. Ioan Damaschin.
'''C. Opere exegetice'''
'''F. Opere Poetice'''
I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic ''[http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_%C8%99i_Ioasaf Viața lui Varlaam și Ioasaf]'', o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creştinatăcreștinată" a vieţii vieții lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă şi și s-a bucurat de o largă circulaţie circulație în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta [[Mănăstirea NeamţNeamț|mănăstirii Neamț]]).
'''Traduceri în limba română''':
*''Dogmatica'' sfântului Ioan Damaschin (Iaşi Iași 1806, Bucureşti București 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] şi ediţia și ediția electronică la [http://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum]) *''Tratat împotriva iconomahilor'' (Traducere de [[Dumitru Fecioru]]), Bucureşti București 1937, reeditat în Ioan Damschin, ''Trei tratate contra iconoclaştiloriconoclaștilor'', editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 1998.*''Despre cele două voinţe şi activităţi şi voințe și activități și despre celelalte însuşiri însușiri naturale ale lui Hristos şiși, pe scurt, şi și despre cele două firi şi și o singură ipostasă'', MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. [[Olimp N. Caciulă]]), Bucureşti București 1938.*"Cuvânt de suflet folositor", traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, în ''Filocalia'', vol. IV, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1948, pp. 186-197; ed. a II-a Humanitas, BucureştiBucurești, 2000, ISBN: 973-28-0939-6 *''Logica'', ed. Aius, 2000 (reproduce ediţia ediția din 1826, în traducerea Episcopului ArgeşuluiArgeșului, Kir Grigorie Râmniceanul).*''Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului'', traducere, studiu introductiv şi și note de Paraschiva Grigoriu, ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2009?.*[[Didim cel Orb]], Ioan Damaschin, ''Despre bine şi și rău. Împotriva maniheilor'', traducere de Walther Alexander Prager, ed. Herald, BucureştiBucurești, 2009, ISBN 978-973-111-111-7.*''Cuvântări la sărbători împărăteşti şi împărătești și la sfinţisfinți'', traducere de de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 2010
::'''În antologii:'''
*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Ioan Gură de Aur]], Sf. [[Teofilact al Bulgariei]], Sf. [[Grigorie de Nazianz]], etc., ''Sfinţii Părinţi Sfinții Părinți despre Naşterea şi Nașterea și Întruparea Cuvântului'', ediţie ediție îngrijită de Florin Stuparu, ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2007.*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Proclu al Constantinopolului]] etc., ''Cuvântări de laudă la Adormirea Maicii Domnului'', trad. de Parascheva Grigoriu, ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2009?
==Imnografie==
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea):
:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule învățătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu şi și al curăţieicurăției:şi și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,:Ioane [Damaschine] înţelepteînțelepte, cu învăţăturile învățăturile tale pe toţi toți i-ai luminat.
:Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
:să mântuiască sufletele noastre.
[[Condac]] (glasul al 4-lea):
:Pe scriitorul de cântări şi și cinstitul grăitor de Dumnezeu,:pe învăţătorul învățătorul Bisericii şi și dascălul şi și luptătorul împotriva vrăjmaşilorvrăjmașilor,
:pe Ioan să-l lăudăm.
:Că luând crucea Domnului, toată înşelăciunea înșelăciunea eresurilor a alungat-o,:şi și ca un cald mijlocitor către Dumnezeu:tuturor cere iertare de greşeligreșeli.
==Iconografie==
Conform ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 163, 192, 237), Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinţilor cuvioşi Sfinților cuvioși imnografi şi și dascăli cântăreţi cântăreți (melozi) trebuie zugrăvit ca un [[ieromonah]] foarte bătrân, având barba despărţită despărțită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat şi și cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "VeseleşteVeselește-te, Ierusalime, şi prăznuiţi toţi și prăznuiți toți cei care iubiţi iubiți Sionul".
Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalţi sfinţi ceilalți sfinți melozi, este reprezentat şezând șezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl..."
==Icoane cu sfântul Ioan Damaschin==
== Surse ==
* ''Credinţă Credință ortodoxă şi viaţă creştinăși viață creștină'' – Mitropolia Transilvaniei, 1992* ''Din învăţăturile sfinţilor părinţiînvățăturile sfinților părinți'' – Editura Bizantină
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul Wikipedia:Ioan Damaschinul]
==Bibliografie==
*Andrew Louth, ''Ioan Damaschinul. Tradiţie şi Tradiție și originalitate în teologia bizantină'', traducere de pr. prof. Ioan Ică sn şi și diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0 *D. Fecioru, ''Viaţa Viața Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creştinăcreștină'', BucureştiBucurești, 1935.
*Ioan M. Bota, ''Patrologia'', ediția a II-a, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 2002, pp. 318-322, ISBN 973-9288-75-8
14.992 de modificări

Meniu de navigare