Modificări

[[Cuvios]]ul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''Ioan din Damasc''' (cca. 675 - [[4 decembrie]], 749), numit şi '''Ioan Damaschinul''' este unul din [[Sfinţii Părinţi]] sirieni ai Bisericii. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[4 decembrie]].

S-a născut la [[Damasc ]] (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el-Malek din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant al creştinilor în faţa califului. Pentru educaţia lui Ioan şi a fratelui său adoptiv [[Cosma Imnograful|Cosma cel Tânăr]], Serghie a răscumpărat de pe piaţa robilor pe călugărul [[călugăr]]ul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul [[teologie]]i, ci şi al filozofiei şi ştiinţelor.

Pe baza educaţiei primite, a studiilor sale şi a vieţuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul cât şi islamismul, Sf. Ioan constată la curtea califului Iezid, încă din anul 723, influenţa [[monofizitism|monofiziţilor]], care favorizează o [[Iconoclasm|poziţie iconoclastă]], de respingere a cultului [[Icoană|icoanelor]]. Califul, sub influenţa lor, îi scrie împăratului bizantin [[Leon al III-lea Isaurul ]] că, tolerând cinstirea icoanelor în biserică, încălca porunca a doua din [[Decalog]]. Ca urmare a acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul 726. La apelul [[patriarh]]ului [[Ioan al V-lea al Ierusalimului]], Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".

Sf. Ioan afirma că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a luat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de însoţire a slujbelor bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile [[har]]urile [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi ]] către credincioşi.

Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Sf. Sava]] de lângă [[Ierusalim]], unde se găsea şi o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După [[tundere|călugărire]] a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu [[episcop]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.

Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare ''Acrivia'', în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de [[Sinoade Ecumenice|sinoadele ecumenice]].

În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele [[păcat]]ele şi [[Virtute|virtuţile ]] care le înfruntă. A scris [[Omilie|omilii ]] despre Sfânta Treime, [[Adormirea Maicii Domnului]], a comentat Epistolele [[Apostolul Pavel|Sf. Pavel]]. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi [[Octoihul]], care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări asceticede [[ascetică]], unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al ''[[Filocalia|Filocaliei]]'' româneşti.

A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea [[mănăstire]]a Sfântului Sava.

* ''Despre [[Erezie|erezii]]''* ''[[Teologie dogmatică|Dogmatica]]''.

* ''Epistolă către arhimandritul [[arhimandrit]]ul Iordan, despre imnul [[imn]]ul [[Trisaghion]]''* ''Introducere elementară în [[Dogmă|dogme]]''