Francmasonerie

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 august 2014 17:24, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Legături externe)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Francmasoneria sau, scurt, masoneria este o organizaţie fraternă secretă [1], răspândită în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic şi umanitarist (perfecţionarea Omului, de exemplu) [2]. Membrii săi sunt uniţi de idealuri comune de natură atât morală cât şi metafizică, şi de credinţa într-o Fiinţă Supremă, cel mai adesea numită general "Marele Arhitect" [3].

În România francmasoneria este organizată sub denumirea de Marea Lojă Naţională din România.

Francmasoneria - una şi multiplă

Francmasoneria s-a dispersat, în decursul a câtorva veacuri, în zeci şi sute de rituri şi loje defireite. Aceste loje apar azi, în ochii lumii, ca dezunite în unele din aspectele vieţii lor:

  • particularităţi practice (cum ar fi: participarea femeilor)
  • accente de filosofie internă (mai mult sau mai puţin umaniste, mai mult sau mai puţin angajate în propaganda pentru "drepturile omului" etc.)
  • în sistemul de organizare (număr de grade, cu specificităţile fiecărui grad etc.)
  • în diferitele rituri pe care le practică.

Totuşi, toate obedienţele fracmasonice din lume respectă "Vechile obligaţii" - Constituţiile lui Anderson (1722/1723) -, considerate ca "Legea fundamentală" a francmasoneriei universale [4].

Această unitate în multiplicitate îi face pe unii să presupună că la nivel înalt, la gradele superioare, toate obedienţele francmasonice se unesc într-un sistem piramidal unic. Presupunere aceasta alimentează din plin teoriile conspiraţioniste, fără ca să se poată aduce alte argumente în sprijinul aserţiunii.

Două aspecte: exterioară/externă şi interioară/internă

Masonul [5] de grad 33 Manly P. Hall scria: "Francmasoneria reprezintă o frăţie în frăţie, o organizaţie exterioară care ascunde în rândurile ei o frăţie interioară a celor aleşi... prima parte este vizibilă, cealaltă nu este vizibilă. Societatea vizibilă este o camaraderie splendidă, alcătuită din persoane «libere şi acceptate», care s-au reunit pentru a se dedica promovării unor cauze etice, educaţionale, fraterne, patriotice şi umanitare. Societatea invizibilă este o frăţie secretă şi nobilă, ai cărei membri se dedică trup si suflet slujirii unui arcanum arcandrum, adică unui secret sacru".

Cunoscutul mason din secolul al XIX-lea Albert Pike recunoştea faptul că Francmasoneria are "două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor..., iar cealaltă este publică..." Fostul arhivar al Filialei Provinciale a Lojii Marelui Orient, Wilmshurst, confirma faptul că "primul stadiu sau gradele iniţiale ale Masoneriei sunt preocupate doar să aducă la cunoştinţa membrilor valorile aparente ale doctrinei noastre" şi că "dincolo de acest stadiu, mă tem că marea majoritate a masonilor nu trece niciodată".

Chiar şi mulţi masoni de rang înalt nu sunt lăsaţi să pătrundă vreodată în cercul interior al cunoaşterii. În memoriile sale, renumitul francmason Casanova scria: "Chiar şi cei care au ocupat Scaunul Maestrului (Mason) s-ar putea să nu cunoască încă Misterele Masoneriei".

Epperson a făcut o observaţie interesantă conform căreia orice mason va nega cu tărie existenţa unui cerc interior şi a altuia exterior al Ordinului, pentru că "masonul «de condiţie medie» nu are într-adevăr habar despre existenţa acestui sistem, în vreme ce «Masonul Luminat» este împiedicat să dezvăluie existenţa acestor lucruri".

Existenţa acestui al doilea strat al organizaţiei este protejată de depunerea unui jurământ de păstrare a secretului - lucru care înseamnă că dacă eşti unul dintre cei care ştiu aceste lucruri, depunerea jurământului te împiedică să dezvălui conţinutul lor. Structura de putere a Ordinului a provocat de asemenea îngrijorări multor cercetători. Icke scria: "Francmasoneria mondială este o piramidă a manipulării". Structura piramidală permite elitei (adică celor câtorva persoane aflate în fruntea Francmasoneriei) să deţină controlul asupra majorităţii membrilor organizaţiei, înşelându-i în privinţa scopurilor reale şi furnizându-le informaţii incorecte asupra activităţilor care au loc în interiorul acesteia şi în lume.

Este francmasoneria o religie?

Multe loji francmasonice de astăzi au fie o orientare materialistă, fie o filosofie atee.

Una din lojile deiste, Marea Lojă a Franţei, răspunde astăzi la întrebarea "Este francmasoneria o religie universală?" astfel [6]:

Oui, si l’on veut bien donner au mot religion son sens étymologique, soit en partant du latin religare (relier) ou de relegere (recueillir, rassembler). Non, s’il s’agit d’une religion séparée et distincte, en concurrence avec les autres.

Le Chevalier de Ramsay déclarait : La Franc-Maçonnerie est bien la résurrection de la religion du Patriarche Noé, cette religion antérieure à tout dogme, qui permet de dépasser les différences et les oppositions de confessions.

Ainsi aura-t-on trouvé de tout temps dans les Loges maçonniques des hommes qui s’appellent mon Frère, souvent dissemblables par leurs origines, leurs confessions, leurs croyances, leurs convictions, leurs habitudes, mais tous convaincus du principe fondamental de la Franc-Maçonnerie : la loi d’amour.
Citons encore Anderson, dans ses Constitutions qui demeurent, pour la Grande Loge de France, le texte de référence. Il y est dit : la Franc- Maçonnerie doit être le centre de l’union et le moyen de nouer une véritable amitié parmi les personnes qui eussent dû demeurer perpétuellement éloignées.
Ordre traditionnel et universel fondé sur la Fraternité, la Grande Loge de France est fondamentalement un ordre initiatique. C’est l’initiation qui permet au vieil homme de se débarrasser de sa gangue ancienne et de renaître, tel le phénix, en homme nouveau, capable d’accéder à la dimension de sa vie intérieure, à ce qui en lui est esprit et liberté, connaissance et amour.

Această religie "anterioară oricărei dogme, care permite depăşirea diferenţelor şi opoziţiilor consfesiunilor", nu este, în practică, una a toleranţei, cum o arată istoria francmasoneriei în Franţa [7], şi cum spune Irineu Mihălcescu, francmason în tinereţe, înainte de a deveni preot, în 1923 [8]: "Francmasoneria nu priveşte biserica cu acel spirit de toleranţă şi cu acea bunăvoinţă de care-i place să se laude că o are faţă de orice altă credinţă" [9]. Mai târziu, în lucrarea Teologia luptătoare (1941) Irineu Mihălcescu va deveni şi mai categoric, apropiind francmasoneria de bolşevismul rusesc şi de revoluţia spaniolă, "şi unul şi alta, roade înveninate ale francmasoneriei", adăugând: "«Trecerea peste deosebirile dinăuntru de credinţă religioasă şi confesiune», trâmbiţată de masonerie ca un act de mare largheţe de suflet din partea ei, ca o binevoitoare îngăduinţă faţă de credinţa religioasă a celor ce bat la uşile hurubelor, se schimbă, deci, după depunerea jurământului de credinţă masonică, în ateism cras, în tăgăduirea credinţei în Dumnezeu" [10].

Poziţia Bisericii Ortodoxe

Deşi nu există o poziţie comună şi unitară a întregii Ortodoxii în privinţa francmasoneriei, mai multe Biserici ortodoxe locale au condamnat-o, socotind-o o pseudo-religie, incompatibilă cu creştinismul [11]:

  • Biserica Ortodoxă a Greciei, în şedinţa din 12 octombrie 1933 [12], a hotărât că "Francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creştinismul" şi că "toţi fii credincioşi ai bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie".
  • Biserica Ortodoxă Română, prin şedinţa Sfântului Sinod din 11 martie 1937 [13], aprobă anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă şi anti-creştină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune "O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii". În cazul în care nu se căiesc, "Biserica le va refuza la moarte slujba. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti"[14].
  • Biserica Ortodoxă Rusă din Exil
  • Biserica Ortodoxă din America (OCA), printr-un document de circulaţie internă adresat preoţilor în anul 2003.

Angumentele antimasonice

În analiza efectuată de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei, această organizaţie este prezentată ca fiind "un sistem mistagogic ce aminteşte de vechile credinţe păgâne din care provine şi a căror continuare şi rod este". La baza acestei interpretări au stat mai multe pasaje din cărţi masonice. La pagina 624 a cărţii sale, Morals and Dogma, Albert Pike scrie că "masoneria este identică cu religiile stravechi", iar la pagina 321 afirmă că "Lucifer este Purtătorul Luminii". Acelaşi Albert Pike, la 14 iulie 1889, când a emis instrucţiunile celor 23 de Consilii Supreme Masonice, înregistrate de A.C. De LaRive în cartea sa "La femme et l'enfant dans la Francmaconerie universelle", p 588, spune colegilor de breaslă: "Vouă, Mari Inspectori Generali, vă spunem că pentru noi, cei din gradele 30, 31, 32, religia masonică trebuie păstrată în cea mai pură doctrină luciferică". Acest citat se mai găseşte şi la Gary Kath, "Enroute to global occupation", p 114, şi la Lady Queensborough, "Occult Theocrasy", p 220-221, citată de Ralph Epperson în cartea sa "Massonry: Conspiracy against humanity", p 273-274. William Hutchinson în cartea sa "The Spirit of Masonery", revizuită de George Oliver, New York, Bill Publishing, publicată iniţial in 1775, p. 195 mărturiseşte că "Modul nostru de învăţare a principiilor breslei noastre provine de la druizi, iar emblemele noastre principale au fost aduse din Egipt". Un alt mason, Albert Churchward întăreşte că "masonii sunt actualii druizi" - Sings and Symbols of Primordial Man: the Evolution of Religions Doctrin from the Eschatology of the Ancient Egyptians, London, England, George Allen and Company, Ltd. 1913, Second Edition, pagina 189. Şarpele, în creştinism simbol al Răului, este adorat în Francmasonerie. O spune masonul de cel mai înalt grad, Manly P. Hall, în cartea sa "The Secret Teachings of All Ages", the Philosophical Research Society Press, p. IXXXVIII: "Şarpele este simbolul şi prototipul Salvatorului Universului, care răscumpară lumile dezvăluindu-se în faţa creaturii şi dăruindu-i atât binele cât şi răul". George Oliver, la rându-i mason, în lucrarea sa "Sings and Symbols", este de părere că "Şarpele este considerat pe plan universal ca fiind simbolul legitim al Francmasoneriei"[15].

Continuând prezentarea concluziilor privitoare la Masonerie, Sinodul Greciei mai menţionează că: "Îşi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptării - botezul masonic, ceremonia recunoaşterii conjugale - căsătoria masonică, ritualul morţii, consacrarea templului masonic şi altele. Îşi are propriile iniţieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhică proprie şi o disciplină bine întemeiată". Iar pentru că aceste ceremonii se petrec la templul masonic, deci într-un spaţiu consacrat, inevitabil apar unele întrebări şi păreri, de obicei ostile, mai mult sau mai puţin fondate.

De menţionat că la aceste hotărâri mai subscriu şi unii papi, care prin bule papale condamnă masoneria.

Personalităţi ale lumii ortodoxe împotriva francmasoneriei

Mai mulţi cunoscuţi duhovnici sau teologi contemporani s-au pronunţat deschis contra masoneriei:

Note

  1. Astăzi anumite aspecte ale organizării şi activităţii lojelor sunt publice (ca, de exemplu, pe siturile internet ale diferitelor loji masonice, sau reviste francmasonice).
  2. "Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic şi umanitarist" - Leon de Poncins, La dictature de Puissances Occultes: La F.M., Paris, 1934, p. 5. După: Studiu asupra francmasoneriei, întocmit de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului şi votat de Sfântul Sinod în şedinţa sa de la 11 Martie 1937. Documentul (doc) poate fi downloadat la adresa http://despremasonerie.go.ro/pozofrom.doc
  3. Fără a se putea generaliza, astăzi este reputat agnosticismul sau ateismul unor loji, ca de exemplu Marele Orient al Franţei, cea mai mare lojă masonică franceză - http://fr.wikipedia.org/wiki/Franc-ma%C3%A7onnerie_en_France
  4. Cf. http://www.gldf.org/article.php3?id_article=31 şi, în format pdf (fr) http://www.gldf.org/IMG/pdf/ANDERSON.pdf
  5. Paragraf preluat din articolul Francmasonerie din ro.wikipedia.org.
  6. Cf. http://www.gldf.org/rubrique.php3?id_rubrique=4
  7. Cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Franc-ma%C3%A7onnerie_en_France
  8. Horia Nestorescu-Bălceşti, Ordinul Masonic Român, poziţia 1906 (dar fără menţiune de activivate). "În perioada anilor '20 profesorul Ioan Mihălcescu a frecventat la Paris cercurile francmasoneriei. S-a vorbit chiar de o legătură durabilă de amiciţie cu viitorul Mare Maestru al masoneriei române, Ioan Pangal. În 1921, profesorul Ioan Mihălcescu a colaborat la Bucureşti, împreună cu un grup de intelectuali francmasoni la editarea revistei "Social-Ţărănismul". Tipărirea revistei a fost facilitată de un alt cunoscut francmason, Nicolae Stroilă. De tipografia "Stroilă" se leagă şi alte apariţii editoriale ale profesorului de la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Între colegii săi de redacţie de la Social-Ţărănismul", întâlnim nume marcante ale politicii româneşti, toţi membri ai lojilor masonice: Zamfir C. Arbure, Constantin Brătăşianu, Ioan Peretz şi, nu în ultimul rând, Ioan Pangal. [...] Doi ani mai târziu, în 1923, profesorul Ioan Mihălcescu este hirotonisit preot la Biserica Hamza din Bucureşti. Din acel moment, viziunea sa se schimbă cu 180 de grade. Rămâne o enigmă dacă noua sa poziţie are vrep legătură cu noile orientări ale francmasoneriei pe plan mondial, sau, dimpotrivă, este o opţiune personală. Cert este că începând cu 1923, autorul Teologiei luptătoare se distanţează cu consecvenţă de francmasoneria timpului." (Dorin Ivan, Irineu Mihălceascu - viaţa şi opera, Editura Fundaţia "Mitropolit Irineu Mihălcescu", f.a., pp. 37-38.
  9. În studiul: Pr. Prof. Ioan Mihălceascu, "Francmasoneria şi biserica", publicat în: Biserica Ortodoxă Română, august 1923
  10. Irineu Mihălceascu, Teologia luptătoare, cap. "Despre francmasonerie"
  11. Poziţia este împărtăşită şi unele grupări naţionaliste. Dar atitudinea unor grupări naţionaliste în contra masoneriei ar putea fi calificată mai degrabă ca un fenomen interesant, dată fiind implicarea masoneriei în mai toate marile evenimente ale naţiunilor moderne. Explicaţia s-ar putea găsi poate în faptul că grupările masonice au evoluat filosofic, în timp, de la conceptul de "drept al naţiunilor" la autodeterminare, spre cel de "drepturile omunlui".
  12. (ro) http://www.scara.ro/art.php?id=scara4&&art=15
    (en) http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/masonry.aspx
  13. Cf. Studiu asupra francmasoneriei, întocmit de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului
  14. Ibidem.
  15. George Oliver, Sings and Symbols, Macoy Publishing and Masonic Supply Company, New York, 1906, p. 36
  16. Irineu Mihălcescu, care a fost francmason în tinereţe, a publicat mai multe articole foarte critice la adresa francmasoneriei, precum "Despre francmasonerie" (capitol în volumul: Teologia luptătoare, Bucureşti, 1941) , Din trecutul francmasoneriei, "Francmasoneria şi biserica" (în: Biserica Ortodoxă Română, august 1923) sau Despre simbolismul şi ritualul masonic (publicat în revista "Biserica Ortodoxă Română", noiembrie 1923), în care concluzionează: "Aceste consideraţiuni [i.e. despre simbolismul masonic] dau pe faţă ateismul care se ascunde în spatele francmasoneriei şi pe care-l profesează membrii ei ajunşi în ultimele grade ale ierarhiei masonice, dar nu-l mărturisesc deschis".

Legături externe