Esenieni: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Bibliografie)
Linia 23: Linia 23:
 
#I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 41, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
 
#I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 41, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
 
#Encarta 2004
 
#Encarta 2004
 +
#Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase,pag 158, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2

Versiunea de la data 15 decembrie 2010 17:07

Esenieni- membrii unei secte religioase considerată eretică de rabinii evrei; având aproximativ 4000 membri, această sectă a existat în Palestina şi Siria în perioada sec II i.Hr-II d.Hr. Esenienii aveau multe principii opuse creştinismului şi practicau un trai colectivist şi ascetic.

Principii opuse creştinismului

  1. Nu se căsătoreau
  2. Se ocupau cu astrologia întocmind horoscoape
  3. Se închinau răsăritului soarelui
  4. Nu aduceau jertfe şi nici daruri Templului
  5. Nu admiteau învierea

Din pricina acestor principii, esenienii erau rău-văzuţi de rabini care îi considerau eretici. Acesta e motivul pentru care ei nu sunt menţionaţi niciodată în Talmud sau în literatura rabinică.

Alte principii

  1. Se conduceau după principii colectiviste. Producţia şi consumul aveau un caracter colectiv.
  2. Ţineau cu rigurozitate Sâmbata
  3. Practicau curăţări scrupuloase care însemnau spălarea în apă rece şi purtarea de haine albe
  4. Aveau un calendar diferit de cel al iudeilor
  5. Se ocupau cu muncile agricole, meşteşugurile, cu studiul, copierea şi difuzarea cărţilor
  6. Condamnau sclavia
  7. Condamnau războiul
  8. Condamnau luxul

Informaţiile privitoare la ei găsim la Filon din Alexandria, istoricul roman Pliniu cel Bătrân şi istoricul Iosif Flaviu.

Principalele lor aşezări erau pe malurile Mării Moarte

Bibliografie

  1. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 41, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
  2. Encarta 2004
  3. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase,pag 158, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2