5.288 de modificări
Modificări
→Mărturia a cel puţin 2 martori
{{Îmbunătăţire}}
{{Spiritualitate didactică}}
'''Dreptul ebraicLegea ebraică''' sau '''Halakha''' (evr.: הלכה) reprezintă totalitatea legilor întregul corpus legislativ care ţin reglementează viaţa comunităţii evreieşti, cuprinzând poruncile biblice (mitzvot) pozitive şi negative (613 în total), la care s-au adăugat mai târziu legislaţia talmudică (după sec. al VI-lea d.Hr.) şi rabinică. Legea ebraică nu distinge în general între legislaţia religioasă şi cea seculară (distincţie apărută mai târziu din întâlnirea dreptului roman cu normele interne ale Bisericii creştine), ''Halakha'' desemnând mai degrabă ''drumul de dreptul penalurmat'' în viaţa de zi cu zi de către poporul evreu, atât în cadru individual şi familialcât şi comunitar. Legea ebraică cuprinde prevederi de natură religioasă, rituală, morală, succesoralţinând şi de viaţa familială şi comunitară. În cele de mai jos ne vom referi la unele aspecte din Legea evreiască aşa cum apar ele în textul biblic propriu-zis, întrucât multe dintre acestea au constituit puncte de referinţă în formularea reglementărilor morale creştine şi în formularea [[drept canonic|dreptului canonic]]. ==Mărturia Rostul Legii ebraice== Halakha reprezintă practic aplicarea celor 613 porunci biblice; Legislaţia talmudică şi rabinică nu fac decât să clarifice şi să aprofundeze semnificaţiile şi implicaţiile acestora în viaţa de zi cu zi, rod al eforturilor colective ale tradiţiei rabinice. Diferitele şcoli de interpretare biblică au dus la interpretări diferite ale corpusului biblic încă din antichitate. Împreună cu diferitele cutume şi tradiţii locale, acestea formau ansamblul codului religios, moral şi legal după care se călăuzea societatea evreiască a cel puţin 2 martorivremurilor vetero-testamentare şi neo-testamentare. În exegeza biblică de natură teologică, diferitele aspecte ale Legii ebraice sunt organizate tematic. Redăm mai jos câteva elemente ţinând de practica juridică, penală, rituală şi politică. ==Păcate pedepsite cu moartea== În cartea [[DeuteronomVechiul Testament]]ului se arată că orice acuzaţie împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe mărturia , un mare număr de ofense, greşeli sau păcate erau considerate a fi de neiertat, având efecte ireversibile. Scopul sancţiunilor severe - pedeapsa cu moartea în special - era acela de a cel puţin doi martoripăstra sfinţenia comunităţii întregi.<ref>Deut19Nedreptatea aducea cu sine un fel de "impuritate" morală care risca să atragă mânia lui Dumnezeu asupra comunităţii şi retragerea ajutorului Lui, ca urmare a încălcării Legământului prin comiterea faptelor respective.15</ref><ref name=Pentru acest motiv, de multe ori, în situaţii grave, salvarea comunităţii presupunea "Concordanţănimicirea"/>celui vinovat. ===Vrăjitorie, ghicire, chemarea morţilor, idolatrie===#vrăjitorie, ghicire, chemarea morţilor(Exod22.18, Lev 20.27. Deut 13.1-18)#închinarea la alţi dumnezei prin aducerea de jertfe(Exod22.20), prin închinarea la oştirea cerului (Deut17.2-5), prin încercarea de atragere spre alţi dumnezei (Deut13.6-11) 20Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire.(Exod22.20)
==Mărturia mincinoasă=Grave ofense aduse lui Dumnezeu, împăratului şi autorităţii===#hulă şi blestemul Numelui Domnului(Lev 24.10-16)#blestemarea unsului Domnului, împăratul (2Sam19.15-23). Solomon îl pedepseşte cu moartea pe Simei, care îl blestemase pe David. Acesta îi jurase lui Simei că nu-l va omorî., pedeapsa pentru aducerea de grele blesteme fiind amânată. Când află de jurământul pe care Saul îl făcuse cu poporul potrivit căruia nimeni nu avea voie să mănânce miere şi în urma căruia vă fi blestemat cel care îl încalcă, Ionatan îl sfidează şi spune că tatăl său a tulburat poporul şi că înfrângerea filistenilor ar fi fost mai mare dacă poporul ar fi mâncat atunci din pradă pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui. Saul vrea să-l pedepsească cu moartea pentru sfidarea blestemului dar poporul îl scăpă pe Ionatan. (1Sam14.24-46)Saul se face că nu-i aude pe unii oameni răi care spuneau ,,Ce ne poate ajuta acesta’’, îl dispreţuiau şi nu i-au adus niciun dar, iar când poporul cere pedepsirea cu moartea a acestora, Saul refuză spunând că nimeni nu va fi omorât în ziua respectivă căci atunci Domnul dăduse o izbăvire lui Israel.(adică înfrângerea amoniţilor) (1Sam 10.26-27, 11.12-13)#nerespectarea zilei Sabatului(Exod 31.15, Numeri 15.32-36)#refuzul, din mândrie, de a accepta decizia unui preot sau judecător într-un caz dificil de omor, neînţelegere sau rană(Deut 17.8)
===Pedepsele pentru mărturie mincinoasăAlte cazuri=== #furtul unui om urmat de vinderea ori sechestrarea sa (Exod 21.16) #mărturie mincinoasă în caz de omor(Deut 19.15)#fiul neascultător şi îndărătnic, lacom şi beţiv(Deut 21.20)#lovirea părinţilor(Exod 21.15)#blestemarea părinţilor(Exod 21.17, Lev 20.9, Mc 7.10, Prov 20.20)
Părinţii au datoria de a le lăsa copiilor o anumită agoniseală. Apostolul Pavel arată că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.<ref>2Cor 12:14</ref> Solomon spune că averea şi casa le moştenim de la părinţi.<ref>Prov19.14</ref>Legea moştenirii prevede împărţirea moştenirii între fii, întâiul-născut beneficiind de o parte dublă de moştenire(adică 2/3din total), celorlalţi fii revenindu-le cealaltă treime<ref>Fac25.24-26, Deut 21.16,17, Isaia 38.1, 2Imp20</ref>În lipsa fiilor naturali, moştenitor putea fi un fiu adoptat, care putea fi un slujitor născut în casă, aşa cum se plânge Avraam, că va fi moştenit de Eliezer din Damasc.<ref>Fac15.1-5</ref>În [[Cartea Leviticului|Levitic]] cazul absenţei fiilor legitimi, moştenitoare sunt fiicele (cu condiţia să se menţionează ca martorul mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei<ref>Num36</ref>, apoi fraţii (dacă nu există fii şi nici fiice) şi apoi fraţii de tată (dacă nu există nici fii, nici fiice şi nici fraţi).<ref>Num 27.1-11</ref>Moştenitorii de drept pot fi dezmoşteniţi, cum s-a întâmplat cu Ruben, care tăinuia vreo informaţie a fost astfel pedepsit pentru că a îndrăznit să se culce cu Bilha, ţiitoarea tatălui său.<ref>Fac 49.1-4 </ref>sau îşi lua asupra pot pierde singuri acest drept, cum s-a întâmplat cu Esau, care şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui [[păcat]] şi trebuia Iacob, în schimbul unei ciorbe de linte.<ref>Fac25.29-43 </ref>Orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, trebuie să aducă se mărite după cineva dintr-o [[jertfa|jertfă]] de vină ispăşitoarefamilie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.<ref>Lev5Num 27.1-1311</ref>Tatăl poate decide lăsarea unei părţi din avere şi fetelor, cum face dreptul Iov cu cele trei fete ale sale.<ref>Iov42.15</ref>
==Vătămarea trupească==
Dacă un bou cade într-o groapă, stăpânul gropii va plăti stăpânului vitei preţul vitei în argint iar vita moartă va fi a lui(Exod 21.33-34)…
==Omorul involuntar, accidental==
În acest caz răzbunătorul sângelui trebuie să-l omoare pe ucigaş, când îl va întâlni<ref>Numeri 35.19</ref> Iar dacă ucigaşul încearcă să se ascundă în cetăţile de scăpare, el va fi adus înapoi şi dat în mâinile răzbunătorului sângelui pentru a fi omorât. Pentru aceşti ucigaşi nu va putea fi primită vreo sumă de răscumpărare.<ref>Num 35.31</ref>
==Păcate pedepsite cu moarteaViolul=====VrăjitorieViolul pe câmp a unei fete logodite era pedepsită cu moartea făptaşului. Fata nu trebuia să păţească nimic, ghicireea nu era vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, chemarea morţilor, idolatrie===căci era ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară.<ref>Deut22.25-26</ref> #vrăjitorieViolul unei fecioare nelogodite cu parteneri prinşi în fapt, ghicire, chemarea morţilorse pedepsea cu obligaţia de a plăti tatălui 50 de sicli de argint şi violatorul era obligat s-o ia de nevasta fără dreptul de a o putea repudia (Exod22goni) toată viaţa.<ref>Deut22.1828, Lev 2029</ref> Acest drept al bărbatului era prevăzut pentru cazul de curvie al femeii.27 ==Un caz de calomnie==Calomnia bărbatului care-şi acuza nejustificat nevasta de preacurvie se pedepsea cu plata a o sută de sicli de argint şi interzicerea repudierii pentru toată viaţa. <ref>Deut 22.13.1-18)21</ref> ==Furtul==Articolul principal: [[Furt|Furtul]] #închinarea Furtul înseamnă încălcarea poruncii a 8-a din [[Decalog]]ul primit de [[Moise]] de la alţi dumnezei prin aducerea de jertfe(Exod22[[Dumnezeu]] pe [[muntele Sinai]].<ref>Exod20.20)15, prin închinarea la oştirea cerului (Deut17Deut5.2-5)19, prin încercarea de atragere spre alţi dumnezei (Deut13Mat19.6-11) 20Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur19, să fie nimicit cu desăvârşireMc10.(Exod2219, Lc18.20)</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea furtul, pag 161</ref> ===Grave ofense aduse lui Dumnezeu, împăratului şi autorităţiiPedepsele pentru furt===#hulă şi blestemul Numelui DomnuluiFurtul se pedepsea de la 2 ori (Lev 24în cazul găsirii lucrului<ref>Exod22.10-164,7,9</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, sectiunea furtul, pag 161</ref>)#blestemarea unsului Domnului, împăratul până la 4-5 ori (2Sam19dacă este vorba de un bou sau o oaie tăiată sau vândută<ref>Exod22.151</ref><ref name="Concordanţă"/>) şi 7 ori (dacă bunul respectiv este furat de foame-23<ref>Prov6.30 </ref>). Solomon îl pedepseşte cu moartea pe Simei, care îl blestemase pe Davidiar dacă hoţul nu putea plăti despăgubirea, prin vânzarea bunurilor sale, era vândut ca rob. Acesta îi jurase lui Simei că nu-l va omorî<ref>Exod22.3</ref><ref name="Concordanţă"/> Dacă hoţul îşi recunoaştea furtul, pedeapsa pentru aducerea de grele blesteme fiind amânată. Când află de jurământul pe el urma să restituie bunul, la care Saul îl făcuse cu poporul potrivit căruia nimeni nu avea voie urma să mănânce miere adăuge o cincime din preţul acestuia şi în urma căruia vă fi blestemat cel care îl încalcă, Ionatan îl sfidează şi spune că tatăl său a tulburat poporul şi că înfrângerea filistenilor ar fi fost mai mare dacă poporul ar fi mâncat atunci din pradă pe care a găsit-aducând o la vrăjmaşii luijertfă de vină, era iertat.<ref>Lev6. Saul vrea să1-l pedepsească cu moartea pentru sfidarea blestemului dar poporul îl scăpă pe Ionatan7, Num5. (1Sam14.245-46)Saul se face că nu8</ref><ref name="Concordanţă"/> Dacă hoţul intra într-i aude pe unii oameni răi care spuneau o casă în timpul nopţii şi în urma luptei hoţul era omorât,stăpânul nu purta nicio vină. Dacă însă spargerea se petrecea în timpul zilei,Ce ne poate ajuta acesta’’proprietarul era pe deplin responsabil de eventuala moarte a hoţului.<ref>Exod22.2, îl dispreţuiau şi nu i-au adus niciun dar, iar când poporul cere pedepsirea 3</ref><ref name="Concordanţă"/> Furtul unui om era pedepsit cu moartea a acestora.<ref>Exod21.16, Saul refuză spunând că nimeni nu va fi omorât în ziua respectivă căci atunci Domnul dăduse o izbăvire lui IsraelDeut24.(adică înfrângerea amoniţilor) (1Sam 107, Fac37.26-2728, 1140.1214-13)#nerespectarea zilei Sabatului(Exod 31.15, Numeri 15</ref>.32-36)#refuzulLegea prevedea dreptul oricui (străini, din mândriesăraci, călători) de a accepta decizia unui preot mânca dintr-o vie oarecare dar fără să ia în vas sau judecător într-un caz dificil de omor, neînţelegere sau rană(Deut 17a culege spicele cu mâna dar fără a folosi secerea.<ref>Deut23.8)24-25</ref> ===Sfidarea unor reguli rituale=Mărturia a cel puţin 2 martori==#fabricarea tămâii şi folosirea ei în scopuri profane(Exod 30În [[Cartea Deuteronomului]] se arată că orice acuzaţie împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe mărturia a cel puţin doi martori.34-38)#fabricarea untdelemnului pentru ungerea sfântă şi folosirea lui în scopuri profane(Exod30<ref>Deut19.22-33)15</ref><ref name="Concordanţă"/>#neîndeplinirea ritualului de curăţire după atingerea unui mort(Num19.11-13)#sustragerea de la actul circumciziei(Fac17.9-14)#refuzul consumării mielului pascal sau serbarea Paştelui în stare de necurăţie(Num9.13)===Păcate de natură sexuală=Mărturia mincinoasă==#homosexualitate(Lev 20Articolul principal [[Mărturia mincinoasă]] Porunca a 9-a din [[Decalog]]ul primit de [[Moise]] pe [[muntele Sinai]] incriminează mărturia mincinoasă.13,18<ref> Exod20.22)- lucru scârbos; o mişelie#incest (Lev 20.1116, 18.7; Deut 22.30; 275.20 Fac 49.4</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, capitolul mărturia mincinoasă, pag 264, 1Cor 5.1; Lev 20.17vezi bibliografia</ref><ref name="Anania">Biblia, 18.9traducere Anania,11Concordanţă biblică, Ezec 22.11; Lev 20.12secţiunea mărturie, 18.15; Ezec22.11; Lev 20.14pag 1804, 18.17)vezi bibliografia #zoofilie(Lev 20.15</ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului-16Învăţătură de credinţă ortodoxă, 18.23); în cazul femeiisecţiunea porunca a 9-mare mişelie ; sângele lor să cadă asupra lor!#relaţia sexuală în timpul ciclului(Lev 20.18a,18.19)#adulterul femeii (Deut 5.22pag 410-412, Num 5vezi bibliografia</ref>.13)#curvia fetei reclamată de bărbat(În [[Cartea Ieşirii|Exod 22.13-21); curvia fiicei ]] există interdicţia de preot atrăgea pedeapsa arderii în foc(Lev21a ne uni cu cel rău pentru a face o mărturie mincinoasă pentru el.9)#curvia fetei logodite(Deut 21<ref>Exod23.23-24)1</ref> #curvia(preacurvia) cu femeia măritată ori cu cea logodită (Deut 5.22, Num 5.13)===Alte cazuriPedepsele pentru mărturie mincinoasă===#furtul unui om urmat Aceeaşi carte prevedea că, în caz de vinderea ori sechestrarea mărturie falsă, autorii urmau sa (Exod 21.16) #indure aceeaşi pedeapsă cu aceea pentru care au depus mărturie mincinoasă în caz falsă, pentru a sluji de omor(Deut 19exemplu celorlalţi<ref>Deut19.15)#fiul neascultător -21</ref><ref name="Concordanţă"/>.Se scotea astfel răul din mijlocul poporului. În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi îndărătnicse vor teme, lacom şi beţiv(nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul cetăţii. În această privinţă nu trebuia să se manifeste milă ci să se ceară: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.<ref>Deut 19.15-21.20)</ref> #lovirea părinţilor(Exod 21În [[Cartea Leviticului|Levitic]] se menţionează ca martorul care tăinuia vreo informaţie îşi lua asupra lui [[păcat]] şi trebuia să aducă o [[jertfa|jertfă]] de vină ispăşitoare<ref>Lev5.15)1-13</ref>#blestemarea părinţilor(Exod 21.17, Lev 20.9, Mc 7.10, Prov 20.20)
==Robia==
Robul evreu va putea sluji doar şase ani, în al 7-lea an urmând să fie eliberat fără despăgubire . Şi nu cu mâna goală ci cu daruri din toată averea ta şi fără părere de rău (Exod 21.2, Deut 15.12-18).El va ieşi aşa cum a intrat, cu sau fără nevastă. Dacă stăpânul i-a dat nevastă atunci el va ieşi singur. Dacă va declara că vrea să rămână la stăpânul lui pentru că îl iubeşte pe el şi îşi iubeşte şi familia atunci stăpânul său îi va găuri urechea cu o sulă şi va rămâne robul lui pe vecie(Exod 21.3-6, Deut 15.16-18).
Dacă cineva îşi va vinde fata ca roabaroabă, stăpânul său va fi obligat căca, dacă nu-i va plăcea , să-i înlesnească răscumpărarea; dacă o va da fiului de nevastă, acesta va trebui să se poarte cu ea după dreptul fiicelor, indiferent dacă fiul său va mai lua o nevastă; iar dacă nu-i convin aceste lucruri ea va putea să plece fără nici o despăgubire(Exod 21.7-11).
Robul evreu va fi folosit ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic şi nu va putea fi pus să facă munca de rob(Lev 25.39-41). El nu va fi vândut cum se vând robii(Lev 25.41), nu va fi stăpânit cu asprime, ci cu teama de Dumnezeu(Lev 25.43,46,53).
Robii străini pot fi cumpăraţi(Lev 25.44,45) sau lăsaţi moştenire(Lev 25.46). Evreul căzut în robie va putea fi răscumpărat de unul din fraţii lui sau chiar de el însuşi, răscumpărarea fiind calculată raportat la numărul anilor care mai sunt până la anul de veselie.(Lev 25.46-54)
Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. (Prov29.19)
Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu.(Prov29.21)
Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat.(Prov30.10)
==Bibliografie==
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
===Alte surse===
*[[w:Halakha]], [[w:613 Mitzvot]].
==Note==
