Modificări

1. Știu că leproșii locuiau în afara orașului dar spuneți că trăiau din cerșit. Aveți vreo sursă credibilă pentru această afirmație? De ce nu o treceți? Este foarte posibil ca oamenii să fi strâns bani pentru ei, așa cum se întâmplă și astăzi, ceea ce nu înseamnă cerșetorie.

2. Păi eu am zis în articol că unii au handicapuri reale dacă vă uitați în fragmentul de mai jos, am zis că unii primesc și ajutoare de la stat.

3. Asta că femeile văduve trăiau din cerșit cel mai adesea este o speculație neadevărată. Aveți vreo sursă credibilă? Menționați-o în articol! Femeile se ocupau cu comerțul cu lucruri confecționate de ele în casă, există un lung pasaj la sfârșitul Proverbelor lui Solomon http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=31 care vorbește pe larg despre asta. Făceau cuverturi de pat, obiecte de îmbrăcăminte, torceau, uitați-vă la acel pasaj. Păi astea nu sunt meserii, ce sunt, din moment ce făceau bani din ele, nu asta e definiția meseriei, ocupație cinstită din care se fac bani?

4. Pasajele indicate vorbesc despre sărăcie, milostenie, nu au legătură cu articolul, acestea au articole separate, titlurile sunt puse de dvs, nu apar în surse. Iar treaba cu leproșii trebuie întâi demonstrată prin surse, apoi trecută.

5. A vorbi cu cerșetorii nu înseamnă că îi cunoașteți. Oamenii spun multe pentru bani...treburile astea se fac altfel. Pentru ca o persoană să fie considerată săracă și să primească ajutor de la stat sau de la biserică trece printr-un lung proces de evaluare întins pe câteva luni, în care asistenții sociali efectuează zeci de vizite sociale la domiciuliul clientului, văd cum trăiește, vorbesc cu vecinii, cu prietenii, pun întrebări capcană (inclusiv prietenilor și vecinilor), se uită ce lucruri îți cumperi, cât costă hainele pe care le porți, ce mobil ai, etc, ajung să știe și ce fel de lapte ai supt și dacă te încadrezi în niște limite stabilite statistic pentru sărăcie, atunci primești ajutorul. Nu mai pomenesc că te verifică la sânge prin bazele de date să vadă dacă nu cumva ai și alte venituri. Dacă te califici, primești ajutorul dar ei te verifică în continuare, dacă ți-au descoperit ceva, adio ajutor. Te sună acasă să vadă dacă nu cumva muncești la negru pe undeva, etc. Așa se fac aceste chestii, nu se merge pe impresii sau pe ce declară oamenii, e mai rău ca la poliție.

6. Personal cunosc o doamnă invalidă prin mătușa mea, stă pe o stradă lângă o piață din centrul Bucureștiului, are pensie, ajutor de invaliditate și stă și cerșește într-un cărucior dar fără nimic scris, stă în mijlocul străzii și lumea îi dă bani, mâncare, mi-a zis mătușa mea că are o grămadă de bani. Una este că unii sunt chiar invalizi, bolnavi, cu probleme de vedere, etc și altceva este sărăcia. Sărăcia se stabilește în funcție de niște criterii precise, riguroase, în niciun caz din ochi.

7. Nu am zis că există numai rețele de cerșetorie dacă ați citit cu atenție, am spus că unii cerșesc pe cont propriu.

8. Cred că ar fi bine să nu mai considerați cu suspiciune ce spune presa centrală. Când e vorba de fenomene sociale, presa, poliția, cei de la asistență socială (de stat sau cei de la biserică) știu cel mai bine pentru că au contact zilnic. Și, firește, institutele de cercetare, care au o mai mare acuratețe. Referitor la presa din România, aici majoritatea ziariștilor (să zic, vreo 60-70%) sunt credincioși, Biserica este respectată iar asta se reflectă în articole, în Franța este cu totul altceva.