Majoritatea colindelor au în centrul lor persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, descriind mai ales Întruparea şi Naşterea Lui cea mai presus de minte, pe care o exprimă în mod simplu, fără speculaţii teologice subtile, ci cu sentimentul trăirii unui mare adevăr de credinţă. Fiul lui Dumnezeu S-a născut:
"''Din Fecioara Maria Din neamul lui Avraam, Din sămînţa lui David, Din Duhul Sfânt zămislit"'' caci căci : "''Dumnezeu fiind din fire, Ai luat chip de omenire Si te-ai dat spre răstignire, Pentru a noastră mântuire"''.
Iată cum este redată, de exemplu, învăţătura despre judecata universală în colindul următor:
"''Tu, Fiule, nu mai plânge, Ca eu ţie ţi-oi aduce Un scaun de judecată, Ca să judeci lumea toată. Să dai drepţii la dreptate Si strâmbii la strâmbătate, Să iei ceru-n stăpânire, Pământul în moştenire".
Maica Domnului, care ocupă un loc central în evlavia şi în cultul ortodox, este prezentă Să dai drepţii la dreptateSi strâmbii la tot pasul în colindele româneşti, alături de Fiul său iubit, Mântuitorul Hristos. Credincioşii o numesc pe Maica Domnului "Curata", "Preanevinovata", "Fecioara Maria", "Lumina preasfintă"strâmbătate, "Precista blagoslovită": "Ca astăzi Curata Prea nevinovataSă iei ceru-n stăpânire, Fecioara Maria Naşte pe Mesia"Pământul în moştenire''.
Maica Domnului, care ocupă un loc central în evlavia şi în cultul ortodox, este prezentă la tot pasul în colindele româneşti, alături de Fiul său iubit, Mântuitorul Hristos. Credincioşii o numesc pe Maica Domnului ''Curata, Preanevinovata, Fecioara Maria, Lumina preasfintă, Precista blagoslovită'':
''Că astăzi Curata
Prea nevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia''.
Colindele noastre religioase înfăţişează pe Maica Domnului ca mijlocitoare pentru crednicioşi şi rugătoare pentru neamul omenesc în versuri de o rară frumuseţe şi de o putere intuitivă vrednică de admirat.
Dar toate învăţăturile de credinţă exprimate în colinde sunt în legatură cu aceea de mântuire, foarte frecventă şi ea în aceste creaţii, accentul punându-se pe frumuseţea cadrului spectacular al Naşterii si pe bucuriile luminoase ca soarele, pe care această naştere le picură în sufletele creştinilor. La evenimentul Naşterii sunt de faţă toate planurile creaţiei şi ale firii: cerul reprezentat prin îngeri, lumea cuvântătoare a pământenilor, înfăţişată prin păstori şi lumea necuvântătoare, înfăţişată prin plante şi animale de tot felul. Tatăl Însuşi coboară din ceruri să binecuvinteze lumea. Totul se petrece ca intr-o slujbă cerească asemănătoare Sfintei Liturghii, pe care credincioşii o ascultă în fiecare Duminică:
"''De-auzi gazdă ori n-auzi Toaca-n cer şi slujba-n rai, Toaca-n cer cum o bătea, Slujba-n rai cum o făcea, Dumnezeu cum cuvânta, Maica Sfântă se ruga. Şi să stai să tot priveşti Cum făcea slujbe cereşti Îngerii ţinând stâlpări Cântau sfintele cântări". Colindele au avut si marele rol de a pastra si apara credinta ortodoxa atunci cand prozelitismul eterodox incerca sa rupa unitatea de credinta a ortodocsilor, pentru a dezmembra, in acelasi timp si unitatea lor nationala. Pastrand si marturisind aceleasi adevaruri de credinta, colindele s-au numarat printre mijloacele populare cele mai eficace de aparare a ortodoxiei, dovedind unitatea sufleteasca a credinciosilor nostri ortodocsi de pe tot intinsul patrie. Documente vrednice de incredere marturisesc ca romanii transilvaneni preferau sa cante de Craciun colindele invatate din strabuni, in locul cintecelor care li se impuneau de cei straini de legea lor. In acelasi timp, colindele scot in evidenta legatura stransa a stramosilor cu Ortodoxia si, in special cu Patriarhia ecumenica facand ca in versurile lor sa rasune numele orasului Constantinopol: "La poarta la Taringrad, S-a nascut mare-mparat". Colindele noastre romanesti sunt deosebit de valoroase pentru bogatele idei morale si sociale pe care le exprima. Pe langa mesajul ceresc al mantuirii, colindele au format si o scoala de imbarbatare, de nadejde si de virtuti morale in viata credinciosilor, exprimand dragostea de oameni, facerea de bine, smerenia, ascultarea si bunatatea, cinstea, dragostea de tara, eroismul, bucuria sarbatorilor, dorinta de prosperitate, belsug si pace, ca idealuri nepieritoare si caracteristici esentiale ale sufletului poporului nostru. In ele eticul s-a imbinat in chipul cel mai armonios si mai fericit cu esteticul. Actualizand in fiecare an amintirea Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, colindatorii duc cu ei la casele credinciosilor voia buna, cinstea si dragostea, asa cum se vede din aceste urari: "Troscotel de p-anga drum, Voie buna cui ma-nchin! Troscotel de p-anga cale, Cinste si dragoste-n fata Dumitale!"
Colindele reflecta bunatatea proverbiala a romanului, credinciosii avand pilda de bunatate pe Mantuitorul Iisus Hristos, care in colinde apare ca un Domn "prea bun": Şi să stai să tot priveşti Cum făcea slujbe cereşti Îngerii ţinând stâlpări Cântau sfintele cântări''.
"Sus in curtea lui CraciunColindele au avut si marele rol de a păstra şi apăra credinţa ortodoxă atunci când prozelitismul eterodox încerca să rupă unitatea de credinţă a ortodocşilor, pentru a dezmembra, în acelaşi timp şi unitatea lor naţională. Păstrând şi mărturisind aceleaşi adevăruri de credinţă, Scolindele s-au numărat printre mijloacele populare cele mai eficace de apărare a ortodoxiei, dovedind unitatea sufletească a nascut un domn prea bun"credincioşilor nostri ortodocşi de pe tot întinsul României ortodoxe. Documente vrednice de încredere mărturisesc ferm că românii transilvăneni preferau să cânte de Crâciun colindele învăţate din străbuni, în locul cântecelor care li se impuneau de cei străini de legea lor.
Luand În acelaşi timp, colindele scot în evidenţă legătura strânsă a strămoşilor cu Ortodoxia şi, în special cu Patriarhia ecumenică făcând ca pilda aceasta bunatate în versurile lor să răsune numele oraşului Constantinopol:''La poartă la Ţaringrad, S-a Domnului si Mantuitorului Hristosnăscut mare-mparat.''Colindele româneşti sunt deosebit de valoroase pentru bogatele idei morale şi sociale pe care le exprimă. Pe lângă mesajul ceresc al mântuirii, colindele indeamna pe credinciosi ca si ei sa fie buni mereuau format şi o şcoală de îmbărbătare, de nădejde şi de virtuţi morale în viaţa credincioşilor, exprimând dragostea de oameni, facerea de bine, smerenia, ascultarea şi bunătatea, cinstea, dragostea de ţară, eroismul, bucuria sărbătorilor, dorinţa de prosperitate, dar mai ales acumbelşug şi pace, cand ca idealuri nepieritoare şi caracteristici esentiale ale sufletului poporului nostru. În ele eticul s-a nascut "Pastorul imbinat in chipul cel bun":mai armonios şi mai fericit cu esteticul.
"Acuma pe Actualizând în fiecare an amintirea Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, colindătorii duc cu ei la Craciuncasele credincioşilor voia bună, cinstea şi dragostea, aşa cum se vede din aceste urări:''Troscoţel de p-ângă drum,Voie buna cui mă-nchin!Troscoţel de p-ângă cale, Tot omul sa fie bun".Cinste şi dragoste-n faţa Dumitale!''
Bunatatea aceasta Colindele reflectă bunătatea proverbială a romanuluiromânului, cunoscuta pretutindeni sub numele credincioşii având pildă de ospitalitatebunătate pe Mântuitorul Iisus Hristos, este rasplatita de urarile de la sfirsitul colindelorCare în colinde apare ca un Domn ''prea bun'':''Sus în curtea lui Crăciun, S-a născut un Domn prea bun.''
"Busuioc verde Luând ca pildă această bunătate a Domnului şi Mântuitorului Hristos, colindele îndeamnă pe masacredincioşi ca şi ei să fie buni mereu, dar mai ales acum, când S-a născut ''Păstorul cel bun'': Ramai gazda sanatoasa. La multi ani cu sanatate ''Acuma pe la Crăciun, Domnul sa va dea de toate!Tot omul să fie bun".''
Alaturi de bunatatile care izvorasc din iubirea de Dumnezeu si Bunătatea aceasta a românului, cunoscută pretutindeni sub numele de aproapeleospitalitate, colindele reflecta o calitate si o virtute tot asa de specific pentru credinciosii nostri si anume cinstea. Pentru poporul roman cinstea este tot asa răsplatită de valoroasa si urările de scumpa ca si dreptatea si libertateala sfârşitul colindelor:''Busuioc verde pe masă, iar colindele au fost un indemn permanent la pastrarea eiRămâi gazdă sănătoasă.La mulţi ani cu sănătate Domnul să vă dea de toate!''
Colindele preamaresc virtutea cumpatarii, si strans legat Alături de ea, postul bunătăţile care izvorţsc din careiubirea de Dumnezeu şi de aproapele, colindele reflectă o calitate şi o virtute tot aşa de specifică pentru credincioşii noştri şi anume cinstea. Pentru poporul român cinstea este tot aşa de valoroasă şi de altfel, izvorastescumpă ca şi dreptatea şi libertatea, laudand pe cei ce postesc:iar colindele au fost un îndemn permanent la păstrarea ei.
"Colindele preamăresc virtutea cumpătării, şi strâns legat de ea, postul din care, de altfel, izvorăşte, laudând pe cei ce postesc:''Ferice de cei postelnici, Care-mi postesc posturile SiŞi-mi ajuna ajună ajunurile"''.
Cadrul virtutilor infatisate de colinde se intregeste si cu aceea a darniciei, adica a intr-ajutorarii aproapelui, a celui lipsit de ajutor, atunci cand el este in suferinta si in necaz. Ea este reflectata astfel intr-un colind in care "Domnul bun, cest, Domn bun si Om bun":
