Modificări

Prin strădaniile cărturărești ale [[ieromonah]]ului [[Macarie al II-lea|Macarie]], iar mai târziu ale ieromonahului Moise și ale lui Dimitrie Liubavici, s-au realizat '''începuturile activității tipografice românești'''. Datorită lor, Țara Românească s-a numărat printre primele țări cu producție de carte din sud-estul Europei și a treia țară din lume în care s-au imprimat cărți slave ortodoxe.

== Context istoric ==

Un moment deosebit de însemnat în viața bisericească a țărilor române îl constituie introducerea tiparului în primul deceniu al secolului al XVI-lea, cea mai revoluționară creație tehnică de la începutul evului modern. A apărut în cultura românească la aproximativ 60 de ani de la invenția tiparului de către Johannes Gutenberg, la aproximativ două decenii de la tipărirea primelor cărți în limba slavonă, și la numai 8 ani după perioada incunabulelor (care durează până în 1500 inclusiv).

== Tipăriturile lui Macarie ==

La 12 ani după căderea Zetei (Muntenegru) sub turci, au început să apară cărți în limba slavonă, sub patronajul domnilor Țării Românești. Deci, este vorba de a treia tipografie chirilică europeană, care se va situa înaintea celor din Praga (1517), Veneția (1519), Goražde în Herțegovina (1519), Viena (1525) și a altor tiparnițe sud-slave panrusești. Ca meșter tipograf al primelor trei cărți apărute pe pământurile românești în limba slavonă (Liturghier 1508, Octoih 1510 și [[Tetraevanghel]] 1512) era indicat ieromonahul Macarie.